EnglishFrenchGermanGreekItalianRomanianRussianHebrew
Ziarul LUMINA PELERINULUI







PELERINI IN TARA SFANTA SI PE MUNTELE SINAI Imprimare

29 august – 6 septembrie 2005

 

 Cu  binecuvantarea mult milostivului nostru Dumnezeu, cu mijlocirea Maicii Domnului si cu rugaciunile bunilor crestini, un grup de preoti si preotese  din Protoieria 3 Capitala s-a  invrednicit sa faca un minunat pelerinaj la  Locurile Sfinte. Cu binecuvantarea Prea Fericitului Parinte Patriarh, acest grup a fost condus de vrednicul intre arhiereii tineri, PS. Varsanufie Prahoveanul.

 

 

Un dor sfant ne-a purtat toata viata catre Pamantul Fagaduintei, catre Patria Patriarhilor, Profetilor si a Bibliei, catre locurile sfintite de Mantuitorul Iisus Hristos in activitatea Lui pamanteasca. Asadar, cu gandul la El si la fagaduinta Lui ca va fi cu noi in toate zilele pana la sfarsitul veacurilor, ne-am imbarcat  in avionul care ne-a dus pana in Tara Sfanta.     
“Am trecut peste Marea Neagra, am lasat Stramtoarea Bosfor si Dardanele, am privit de sus Constantinopolul de alta data – milenara cetate a ortodoxiei, scaunul marilor sfinti Ierarhi Ioan Gura de Aur, Grigorie Teologul, Metodiu, Ioan Pustnicul, Fotie si altii care au aparat ortodoxia  si au marturisit pe Hristos, cu cuvantul si cu fapta. De sus, am privit cu ochii mintii, trecand peste Asia Mica, localitatile de glorie ale Crestinismului: Niceea si Calcedonul , unde a avut loc Sinodul I si IV Ecumenic, Nicomidia - cu numerosii ei  mucenici arsi de vii in  biserica (20 dec), Trapezuntul – Patria Sf. Ioan cel Nou de la Suceava, am trecut  pe deasupra Bitiniei si Galatiei  crestinate de Sf. Pavel. Apoi am lasat deoparte Capadocia, patria marilor dascali si ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul si Grigorie de Nissa, am trecut peste sudul Turciei si ne-am gandit la vechile cetati strabatute de pasii marelul Apostol  Pavel, Iconia, Pisidia, Listra, Derbe,  iar mai spre  rasarit, provincia Cilicia – patria Apostolului Neamurilor, am vazut de departe insula Cipru, tara scaldata de soare si mare, pamant sfintit de pasii Sf Apostol Pavel, pastorit de Sf. Spiridon al Trimitundei, Sf. Epifanie al Constantei, Trifilie si alti”.

Dupa aproximativ 2 ore si 15 minute am aterizat la Ben Gurion   –Tel Aviv.
In prima zi Duhul Sfat ne-a calauzit sa incepem inchinarea la locurile sfinte de la mormantul Maicii Domnului.


Pasim smeriti in Tara Sfanta
Unde si pietrele cuvanta
Si tot ce-ncape in privire
E-o tainica marturisire

Ma rog la Bunul Dumnezeu
Sa modeleze pasul meu
Ca bine sa se potriveasca
Pe urma Sa, Dumnezeiasca.

Mormantul Maicii Domnului se afla in partea de nord a Gradinii Ghetsimani, intr-o pestera adanca, sapata in piatra. Aici Sf. Elena, intre anii 325-337, a zidit o biserica, distrusa de persi in anul 614. In secolul al XI cruciatii au inaltat aici o alta biserica semi-ingropata, care se pastreaza pana astazi. In aceasta se afla un paraclis inchinat sfintilor parinti Ioachim si Ana si un mic altar de inchinare pentru dreptul Iosif, iar in adancul bisericii am coborat si am intrat in mormantul Maicii Domnului.
Aici s-au adunat apostolii  sa petreaca la mormant  pe Maica Vietii. Am trecut cu totii prin Mormantul Maicii Domnului, ne-am inchinat cu evlavie, am cantat Troparul Adormirii  Maicii Domnului si ne-am rugat pentru noi, pentru biserica si pentru cei ramasi acasa, pentru poporul nostru cel drept credincios.
 Incarcati de emotie ne-am recules si ne-am gandit la cate binefaceri a revarsat  mijlocirea Maicii Domnului asupra neamului nostru romanesc. Ne-am gandit la viata Ei curata, smerita si plina de jertfa; fara sa vrem ne-a trecut prin minte si chipul “deformat” al femeii moderne. Ea - Fecioara incarcata de virtuti, iar femeia moderna – obraznica si stapanita de patimi. Fie ca Maica Domnului sa se milostiveasca spre neamul nostru, sa se roage sa avem si noi fecioare curate si mame cinstite. Cu aceste ganduri ne-am incheiat prima zi la Locurile Sfinte.
A doua zi, dis de dimineata, am pornit pelerinajul  de pe muntele Eleonului, de la locul Inaltarii Domnului, de unde Mantuitorul i-a binecuvantat pe ucenici si de unde S-a Inaltat la ceruri . Muntele Inaltarii Domnului la cer  se ridica in partea de rasarit a Ierusalimului. Cu o inaltime de peste 800 m, muntele Eleon se alatura celorlalti munti binecuvantati din Tara Sfanta: Muntele Sion, Muntele Moria, Muntele Tabor, Muntele Fericirilor si altii, care sunt legati de taina mantuirii neamului omenesc. Pe acest munte se afla urmatoarele locuri sfinte: Manastirea Sf. Maria Magdalena, locuita de calugarite ortodoxe; Manastirea franciscana “Dominus Flavit”, unde a plans Domnul cetatea Ierusalimului; Manastirea catolica a carmelitelor numita “Pater Noster”; Mormantul si pestera cuvioasei Pelagia; manastirea ortodoxa “Eleon” si, in sfarsit, “Mica Galilee”.
 Am fost placut impresionati sa gasim in biserica Pater Noster in partea dreapta a altarului scrisa rugaciunea in limba romana. Atunci, impreuna cu preotii si credinciosii, am cantat domneasca rugaciune compusa de Ciprian Porumbescu, fiul preotului din Stupca. Apoi am coborat la Biserica “Dominus Flavit” unde Mantuitorul a plans pentru necredinta Ierusalimului si a profetit apropriata lui daramare. Tot aici a proorocit Domnul si sfarsitul lumii. Aici ne-am asezat pe o banca si am privit in tacere Ierusalimul, am deschis Noul Testament si am citit capitolele 23 si 24 de la Matei. Aici  S-a tulburat Domnul cu inima pentru necredinta iudeilor si a varsat lacrimi de intristare pentru noi toti. A plans pentru Templu si pentru Ierusalim, caci amandoua cazusera din ascultarea Lui Dumnezeu si vedea cum se apropie sfarsitul lor. Aceasta profetie s-a implinit in anii 70 si 132. Pe ruinele Templului s-a ridicat, in sec. VII, Moscheea lui Omar.
Ce taine mari si infricosate ne-a descoperit Dumnezeu pe Muntele Sion si pe Muntele Maslinilor. Pe Muntele Sion care e vis-à-vis, Mantuitorul a descoperit Taina Sf. Liturghii, Taina Spovedaniei si a Sfintei Impartasanii, Taina Preotiei, iar pe Muntel Maslinilor ne-a descoperit taina cea mare a Sfarsitului lumii si a Infricosatei Judecati. In vale se profileaza Valea Plangerii - locul unde se vor aduna toate neamurile la Judecata - si Poarta de Aur - pe unde Domnul a intrat in Ierusalim. Orice pelerin care ajunge aici se roaga si cugeta in tacere, cuprins de intristare .Vedem cu ochii mintii cum Dumnezeu a implinit toate scripturile Sale.
Dupa acest moment tulburator ne-am coborat cu smerenie in Gradina Ghetsimani. Aici, in pestera Ghetsimani a venit Iisus impreuna cu ucenicii si le-a zis: „Sedeti aici, pana ce Ma voi duce acolo si Ma voi ruga . Si luand cu Sine pe Petru si pe cei doi fii al lui Zevedeu, a inceput a Se intrista si a Se mahni.”(Matei 26; 36-37).
In acest loc Domnul a plans cu lacrimi de sange pentru mantuirea noastra si intorcandu-Se i-a gasit pe ucenici dormind.
Ne continuam pelerinajul si intram in Biserica Natiunilor. Aici se afla piatra originala si locul prinderii Domnului nostru Iisus Hristos in noaptea Sfintelor Patimi. Pe aceasta piatra a fost construita o biserica in secolul IV. Ramanand in ruina biserica catolica a inaltat in secolul nostru o biserica monumentala, cu concursul a 12 tari,  fapt pentru care noua biserica se numeste Biserica Natiunilor. Ea se afla tot in Gradina Ghetsimani. Aici se gasesc 8 maslini uriasi, milenari, de circa 2 metri in diametru. Aici a fost sarutat Domnul de catre Iuda vanzatorul si dat in mainile iudeilor. Aici  S-a smerit Hristos, aici S-a dat in mana tradatorilor. Aici toti ucenicii, lasandu-L, au fugit. De aici incep patimile cele infricosatoare si mantuitoare ale Lui Hristos. De aici incepe cea mai grozava drama care s-a petrecut vreodata pe pamant.
In apropiere de Gradina Ghetsimani, pe panta muntelui, se afla Biserica Sf. Arhidiacon Stefan zidita pe locul unde a fost ucis cu pietre Sf. Apostol si Arhidiacon Stefan. Aici, in aceasta biserica, am citit din Faptele Apostolilor cap. VII versetul 51-60.  Aceasta este locul in care se spune ca Sf. Stefan a cazut in genunchi si s-a rugat :” Doamne nu le socoti lor pacatul acesta!”, iar ei l-au omorat cu pietre. Aici s-a jertfit primul martir al bisericii Lui Hristos. De aici am pornit catre Ierusalimul vechi, oras cu o suprafata total de circa 4 km patrati inconjurat de jur imprejur cu ziduri groase, de circa 3 metri si inalte de 10 –12 metri, care formeaza un poligon neregulat. Intrarea in Sf. Cetate se face pe orice latura, prin cele 7 porti inchise, plasate de jur imprejur. Ceea de a opta poarta numita “Poarta de Aur” a fost zidita de musulmani. Pe aici a intrat Domunul triumfal in Sfanta Cetate la Duminica Floriilor. Traditia spune ca tot pe aceasta poarta va veni Hristos sa judece lumea, in Valea lui Iosafat .
De la Biserica Sf. Stefan pana la zidul de rasarit al Ierusalimului sunt aproximativ 300 de metri. Dincolo de zid se inalta muntele Moria unde a fost zidit templul lui Solomon. Urcam usor  pe panta muntelui si iata-ne in fata Portii Sf. Stefan. I se mai zice si Poarta Oilor sau Poarta Leilor. Cum intram, in dreapta, este lacul Vitezda cu cele 5 pridvoare, unde a fost  vindecat slabanogul  bolnav de 38 de ani (Ioan 51-15) de catre Domnul nostru Iisus Hristos. Ruinele celor 5 pridvoare se afla in curtea unei mari biserici greco-catolice numita biserica Sf. Ana, construita de cruciati in sec. XI. Sub aceasta biserica se gaseste o casa unde se crede, dupa traditie, ca s-ar fi nascut Maica Domnului din Dumnezeiestii Parinti Ioachim si Ana. Ne-am uitat la ruinele milenare ale lacului Vitezda. Aici se spalau oile aduse la templu pentru jertfa, de unde si  numele de Scaldatoare Oilor. Am inaintat apoi, cu Arhiereul in frunte, spre Drumul Crucii care urca la Golgota si la Mormantul Domnului. Locuri scumpe pentru toata Crestinatatea. Pietre sfintite de picioarele Domnului. Fiecare pas, fiecare cladire veche ne aminteste de  cate un moment sacru legat de patimile Mantuitorului. La numai cativa metri de Vitezda se afla cetatea militara Antonia, sediul provizoriu al guvernatorului Pontiu Pilat. In locul acesta Pilat L-a judecat pe Domnul si soldatii romani L-au batut. Tot aici s-a hotarat  sa fie condamnat la moarte, prin rastignire.
 Drumul Crucii porneste de la ruinele fostei cetati romane Antonia, adica de la divanul lui Pilat, pana la Golgota, cale de aproape 1 km. Condamnarea Domnului la moarte s-a hotarat in curtea arhiereului Caiafa de catre Sfatul Arhiereilor si al Batranilor Poporului, adica de Sinedriu. Apoi Pilat a aprobat condamnarea Lui, prin rastignire, la staruinta iudeilor, cu toate ca  el ”nu i-a gasit nici o vina”. Am reconstituit drumul pe care l-a strabatut Domnul pana la „Locul Capatanii”. Am intrat in Capela Flagelarii,  unde am citit din Sf. Scriptura ultimile momente din viata Mantuitorului. Capela Flagelarii este inaltata pe ruinele Cetatii Antonia. Alaturi se afla o alta cladire numita ”Lithostrotos”. Aici era, odinioara, locul numit „pardosit cu pietre-Gavata - unde a fost judecat Mantuitorul”. Aici statea Pilat sa asculte pricinile poporului si vorbea multimii. Aici, in fata iudeilor, a strigat guvernatorul: ”Iata omul!” iar multimea, infuriata, intr-un glas a raspuns: ”Ia-L rastigneste-L”(Ioan 19-13-15). Ne gandim acum, cu totii, la Domnul stand la judecata in fata omului; la Hristos dezbracat si incoronat cu spini stand in fata lui Pilat, imbracat in hlamida, sezand pe scaun de judecata. Aici toata lumea tace, se roaga in taina inimii sale si cugeta la Patimile Domnului. „Ce mic se simte omul aici, in fata Fiului Omului! Ranguri, demnitati, haine de pret, averi, laude si griji omenesti, cu toata trufia veacului, se topesc in smerenia Domnului, caci nicaieri nu s-a smerit Domnul mai mult decat in locul acesta.
Drumul Crucii-dupa traducerea bisericii din Ierusalim, in 14 popasuri:
1. Condamnarea la moarte, in curtea casei lui Pialt;
2. Punerea Crucii pe umerii Domnului, in fata Pretoriului si pornirea spre Golgota;
3. Prima cadere a Mantuitorului sub povara Crucii;
4. Intalnirea Domnului cu Maica Sa;
5. Luarea Crucii de pe umerii Domnului de catre Simon Cirineanul;
6. Intalnirea Domnului  cu Veronica, femeia care, cu o mahrama,  I-a sters fata de sange si de sudoare;
7. A doua cadere a Mantuitorului la pamant;
8. Intalnirea Domnului cu femeile care plangeau si se tanguiau pentru El;
9. A treia  cadere  a Mintuitorului la pamant;
10. Dezbracarea Domnului de hainele Sale, pe Golgota;
11. Intinderea si rastignirea Domnului pe Cruce;
12. Moartea Domnului;
13. Coborarea Domnului de pe Cruce;
14. Punerea Domnului in Mormant si Invierea.

Biserica Sf. Mormant sau Biserica Invierii. Aici se sfarseste Drumul Crucii. Aici se intalnesc cele doua Testamente. Intaiul Adam cu Hristos, Noul Adam, Eva cu Maica Vietii, Fecioara Maria. Aici s-a sfaramat capul sarpelui, aici s-a pierdut puterea pacatului, aici s-a impacat lumea cu Dumnezeu prin Hristos. Aici s-a savarsit cea mai infricosata drama din istoria omenirii. Fiii oamenilor au incercat sa omoare pe Fiul Lui Dumnezeu. Dar, tot aici, s-a savarsit si cea mai mare minune din care s-au facut sub cer: Hristos a inviat din morti, dandu-ne toturor iertare si viata vesnica. 2
Si ma intreb: cum, Doamne, oare,
Mi-ai dat asemenea chemare?
Si cum de m-ai invrednicit
Sa calc pamantul Tau sfintit?

Cum inima mea nu se frange
Calcand pe urmele de sange?
Cum sa sarut al Tau Mormant
Asa de slab si gol cum sunt?

Iata ca asa cum suntem noi – slabi, goi, impovarati de neputinte, fara haina de nunta – asa ne-a chemat la El Domnul. Iar noi cu nevrednicie, I-am urmat chemarea. Si pasul ne-a fost purtat in locuri atat de sfinte si de traite de fiecare credincios. In locuri pe care le cinstim in sufletele noastre si din care ne tragem toata seva existentei noastre.
Biserica este o constructie mareata, din sec. XI, inaltata de cruciati in locul altei biserici vechi, zidita de Sf. Elena, in sec IV. Ea adaposteste  cele mai scumpe locuri ale crestinatatii: Muntele Golgota si Mormantul Domnului. Iar jos, in stanca de piatra, se afla Pestera unde s-a descoperit Crucea Domnului de catre Sf. Imparateasa Elena. Cuprinsi de emotie si de lacrimi, ne-am apropiat cu totii de aceste locuri. Am cantat din inima: Hristos a inviat din morti cu moartea pe moarte calcand si celor din mormanturi viata daruindu-le. Aici se incheie a doua zi a Pelerinajul nostru.
 In noaptea care a urmat am participat, impreuna cu Prea Sfintitul Varsanufie, la Sf. Liturghie oficiata in Biserica Sf. Mormant. Ne-am rugat pentru noi pacatosii, pentru parintii si fratii nostri de departe, pentru pastori si povatuitori, pentru sanatosi si  bolnavi si pentru toata suflarea omeneasca.
Ne-am rugat pentru Biserica noastra, pentru Intai Statatorul Ei, pentru intarirea dreptei credinte in lume, pentru izbavirea omenirii de ucigasi, de tradatori, de vicleni, de eretici, de razboaie, de foamete, de boli cumplite si de tot raul.
2, Ibidem, pag. 42

Ne-am retras, sarutand lespedea Mormantului si cantand „Invierea Lui Hristos vazand, sa ne inchinam Sfantului, Domnului Iisus, Unuia Celui fara de pacat.” Am sarutat piatra ingerului, multumind Lui Dumnezeu pentru ca ne-a invrednicit sa calcam pe urmele pasilor Lui.
A treia zi am vizitat Muntele Sionului, Mormantul lui David si Foisorul Cinei Celei de Taina. Ne-am asezat in acest Foisorul citind scripturile si meditand la intelesul lor dumnezeiesc.
Muntele Sion este considerat Sfant ca si Ierusalimul de catre toate cele 3 religii monoteiste: crestinism, iudaism si mahomedanism. Aici este foisorul in care a avut loc Cina Cea de Taina din Joia Mare. Tot aici S-a pogorat Duhul Sfant peste Apostoli si, in sfarsit, aici, in apropiere, este locul unde a adormit Maica Domnului
In Foisorul Cinei Celei de Taina a savarsit Domnul prima Liturghie. Aici s-a intemeiat prima comunitatea apostolica, prima biserica crestina. Sf. Constantin cel Mare si Sf. Elena au inaltat in locul foisorului o biserica ortodoxa, distrusa de persi in anul 614. Mai tarziu a fost restaurata de calugarii greci sub egumenul Modest. Cruciatii, la 1099  au inaltat o biserica numita Sf. Maria pe muntele Sion. In 1524 acest locas a fost transformat in moschee, pana in primul razboi mondial, cand este din nou deschis pentru pelerinajul crestinilor din toata lumea. Tainicul foisor de altadata este o cladire veche din sec. XIV. Interiorul nu mai are aspectul vechi de casa de epoca, dar nici caracter sacru, de  biserica crestina.
“Dar dincolo de istoria zbuciumata a acestui Foisor noi credem ca aici a stat Mantuitorul la Cina, pentru ultima data, cu Ucenicii Sai. Aici a savarsit prima Liturghie, aici a spalat picioarele obosite ale ucenicilor Sai, ca sa ne invete pe noi smerenia si slujirea aproapelui.
De aici a plecat Iuda ca sa-L vanda pe Hristos, dupa ce s-a impartasit cu nevrednicie. Aici S-a aratat Domnul ucenicilor Sai in prima zi a saptamanii, seara, “aratandu-le ucenicilor mainile si coasta Sa”. Tot aici s-a aratat, dupa 8 zile, intrand “prin usile incuiate” si aratand lui Toma “mainile si coasta Sa”.  In locul acesta au stat ucenicii “incuiati de frica iudeilor” pana la primirea Sf. Duh. Noi credem ca in locul acesta S-a pogorat Duhul Sfant peste Sf. Apostoli in chip de limbi de foc in ziua Cinzecimii si tot aici a tinut Petru prima sa predica. “Pentru toate aceste taine dumnezeiesti Muntele Sionului si Foisorul Cinei sunt locuri evanghelice din cele mai sfinte pentru noi crestinii. Aici se aleg fiii Lui Dumnezeu de fiii oamenilor, apostolii adevarati de tradatori, preotii buni de neemiti, cei ce iubesc pe Dumnezeu de cei ce se tem de oameni.”


Am poposit aici, citind dumnezeiestile scripturi, iar lacrimile ni se uneau in barba…. Ce traire… Cata simtire… am fagaduit in sinea noastra ca vom reveni, ca sa potolim dorul sufletului nostru.
In Foisorul Cinei de Taina a rostit Mantuitorul – dupa plecarea lui Iuda vanzatorul - unele din cele mai adanci si mai miscatoare pagini de Evanghelie, o adevarata teologie a Iubirii! Aici am venit si noi de departe sa vedem si sa auzim pe Hristos graind cuvintele vietii de veci: ”Porunca noua dau voua: Sa va iubiti unul pe altul.precum Eu v-am iubit pe voi. Intru aceasta vor cunoaste toti ca sunteti ucenicii Mei de veti avea dragoste intre voi”. Cu aceste cuvinte in suflet, care sunt temelia si cununa bisericii, ne-am incheiat ziua a treia.
In ziua a patra am pornit catre Biserica Sf. Gheorghe Hozevitul si ne-am inchinat cu evlavie la moastele Sf. Ioan de la Neamt, la Pestera unde a poposit Sf. Ilie si in locul unde s-a rugat Sf. Ioachim, tatal Sfintei Fecioare, pentru a avea copii. Am sarutat cu evlavie moastele sfintilor cuviosi care s-au nevoit in aceste locuri.
Am citit Acatistul Sf. Ioan Iacob Romanul si ne-am indreptat catre Ierihon, pentru a  vedea Dudul lui Zaheu, muntele Ispitirii  si Biserica Ortodoxa Romana, construita cu Binecuvantarea si cu grija Prea Fericitului Parinte Patriarh Teoctist, cu truda vrednicului de  pomenire  Parintele Ilarion Argatul si cu truda de zi cu zi a vrednicului Ieromonah Ieronim Cretul, superiorul Locurilor Sfinte de la Ierusalim Iordan si Ierihon. Am trecut apoi pe la Manastirea Sf. Gherasim de la Iordan , ne-am   inchinat in Pestera in care a poposit batranul Iosif cu Sf. Fecioara si cu Pruncul, ne-am minunat de viata Sf. Gherasim de la Iordan, praznuit de Biserica Ortodoxa la 4 martie, pentru ca apoi, cantand troparul Sfantului, sa ne indreptam  spre locurile in care a trait Sf. Ioan Botezatorul. Ne-am gandit cu totii la viata lui aspra si la predica lui fara egal. Am citit din Sf. Scripturi locurile care ne vorbeau despre ei. Am lasat pustiul Iudeii si muntii Iudeii, locurile pe unde s-a nevoit Sf. Maria Egipteanca. Am lasat valea Iudeii si ne-am indreptat spre Pestera de la Qumran unde, cu an in urma, s-a descoperit originalul scrierilor profetului Isaia. Cu patimirea Lui in suflet ne-am indreptat spre Marea Moarta si ne-am adus aminte de Sodoma si Gomora, cetati blestemate si distruse din pricina pacatelor strigatoare la cer, distruse de Dumnezeu, ca sa fie pilda rautatilor viitoare, cum spune Sf. Petru. Ne-am amintit de dialogul pe care l-a avut Avraam cu Dumnezeu, cerandu-I ca sa-i crute pe locuitorii acestor cetati.
Ne-am adus aminte de Lot, pe care Dumnezeu l-a scos din Sodoma pentru viata lui curata. Am lasat in dreapta cetatea Masada si ne-am indreptat spre Marea Rosie. Muntii de calcar din dreapta noastra au devenit munti de nisip, fara pic de iarba sau de vegetatie. Numai pustiu cat vezi cu ochii. Ne-am indreptat spre golful Acaba cu gandul de a ajunge la Manastirea SF. Ecaterina din Sinai.
Am trecut granita Egiptului. Am lasat in stanga Marea Rosie cantand Dogmatica glas V.
“Peninsula Sinai este o provincie unica pe tot pamantul. Muntii si intreaga peninsula Sinai  formeaza tara Sfintilor, a pustnicilor lepadati cu totul de cele pamantesti. La umbra lor a  poposit si s-a adapostit poporul israelit, dupa ce a scapat din muncile egiptenilor. Pe vaile lor largi si-au infipt corturile fiii lui Avraam, Isaac si Iacob. Aici au pribegit, au suferit, au murit si s-au ingropat sute de mii de evrei care au trait in pustie.
Sinaiul este patria marilor profeti, cum ar fi Moise si Ilie, patria Pentateuhului, tara marilor revelatii dumnezeiesti. Aici, in muntii Sinai, in pustiul acesta fara viata, s-au revelat cele mai sfinte carti ale Vechiului Testament. Aici S-a descoperit Dumnezeu oamenilor care rataceau in pustiul pacatului. Aici, in aceasta tara de piatra si nisip, s-a descoperit taina Dumnezeirii, taina creatiei lumii vazute si nevazute, taina creatiei omului, taina vietii si a rascumpararii neamului omenesc.
Muntii si pustiul Sinai sunt sfintiti si in legea harului de zeci de mii de cuviosi si calugari sihastri. In sec. VII-IX  monahismul sinait a luat o amploare din ce in ce mai mare. Au trait aici peste 4000 de calugari. Ei au descoperit taina rugaciunii din inima, ei au creat literatura filocalica. Marele merit al calugarilor sinaiti este acela de a fi pastratori si trasmitatori ai focului sfant de pe Sinai pe calea isihiei, ascezei si rugaciunii lui Iisus.
Prin aceasta calugarii sinaiti au intrat in istoria crestinismului peste veacuri. Ei sunt adevaratii parinti ai Filocaliei. Mari cuviosi ca Isihie Sinaitul, Filotei Sinaitul, Anastasie Sinaitul, Nil Sinaitul, Grigorie Sinaitul - toti traitori in veacurile X-XIV, ca si marele staret si dascal al pustiei, Sf. Ioan Scararul din veacul al VI-lea, sunt parintii Filocaliei ortodoxe, care au dat Crestinismului opere scrise nemuritoare.
Daca Egiptul este patria monahismului si a patericului, Sinaiul este patria Filocaliei si a isihasmului, patria rugaciunii inimii!
Sinaiul este un neegalat centru spiritual si cultural al omenirii, Sinaiul ramane
peste veacuri nemuritor, atat pentru legea veche cat si pentru legea harului.”

Dupa un drum de 200 km printre muntii de granit ai Sinaiului am ajuns la poarta Manastirii Sf. Ecaterina, zidita la inceput de Sf. Elena cu Hramul Schimbarea la Fata, iar intre anii 542-551 rezidita de imparatul Iustinian.


Pana in sec VIII Manastirea era cunoscuta sub numele de “Manastirea Rugului Aprins”. Dupa descoperirea moastelor Sf. Ecaterina acest Sf. Locas a luat numele de Manastirea Sf.Ecaterina. Faima spirituala si culturala iconografica si arhitectonica a acestei manastiri o situeaza in fruntea tuturor manastirilor crestine din lume. Cel mai renumit staret a fost Sf. Ioan Scararul.
In aceasta manastire am fost intampinati cu Sf. Moaste ale Sf. Ecaterina. I-am cantat troparul si rand pe rand ne-am inchinat la Sf. Moaste. Apoi am mers, ne-am descaltat in locul in care Dumnezeu I-a spus lui Moise ”Descalta incaltamintea ta caci locul pe care calci este sfant.”
Am sarutat locul unde Dumnezeu S-a aratat in rug lui Moise, apoi am vizitat cea mai veche biblioteca din lume, in care se pastreaza, la loc de cinste, icoana Sf. Constantin Brancoveanu.
In gropnita manastirii se pastreaza moastele Sf. Stefan Sinaitul. Acest cuvios a fost multi ani pustnic pe muntele Horeb. Moastele Sfantului, pastrate intregi, formeaza dovada cea mai puternica  a tot ceea ce a insemnat Sinaiul in istoria bisericii, in traditia milenara a monahismului ortodox. Cuviosul Stefan Sinaitul este un varf de foc al Sinaiului care a pastrat nestins focul dumnezeirii prin post si rugaciune pana in zilele noastre. Ne-am apropiat cu evlavie de moastele marelui sinait si ne-am rugat. Sta si astazi cu aceleasi metanii in mana stanga, cu schima pe piept, cu camilafca pe crestet, cu barba sprijinita pe inima, cu picioarele desculte. Cuviosul Stefan Sinaitul se roaga  si astazi! Repeta numele dulce al lui Iisus Hristos.
In ziua a cincea ne-am sculat de la doua dimineata pentru a urca muntele cel Sfant al lui Dumnezeu.
Am regasit pe pagina sublimul
Si simfonia visului pe roti
Nu egoismul de-a ajunge primul
Ci bucuria de a fi cu toti.
Asa am pornit in tacere cu gandul la marele profet ocolind rand pe rand, muntele lui Ietro, muntele lui Moise, muntele Pisticos sau al credintei, muntele Horeb si, dupa 700 de trepte, asezate de pustnicii Sinaiului, iata-ne la 6 dimineata pe varful muntelui Sinai, acolo unde se afla un paraclis inchinat Sf. Prooroc Moise.
“Aici a urcat Moise proorocul sa primeasca Tablele Legii, aici a vazut omul pe Dumnezeu fata catre fata si nu s-a mistuit. Aici a coborat Dumnezeu din cer cele 10 porunci. Aici a vorbit taine negraite Tatal Creatorul cu marele Moise, cel mai sfant barbat al legii vechi. Ce taine mari si infricosate s-au savarsit pe Sinai. Pentru intaia oara de la caderea lui Adam, Dumnezeu a coborat din nou la om, la fiii robiti ai lui Adam. Nu i-a mai cautat in gradina Edenului, ci in pustiul fara viata al Sinaiului.”

 

In drumul nostru am fost intampinati de beduini vlahi, adusi aici din sudul Dunarii, de catre Iustinian. Toti se intreceau sa ne spuna ca si ei sunt frati ai nostri. Le-am lasat ca amintire un tricolor
romanesc, semn al dragostei. La plecare il fluturau in cinstea noastra. Am coborat resemnati  Sinaiul, am poposit la Horeb si ne-am adus aminte de Sf. Ilie. I-am cantat troparul, I-am vazut paraclisul si ne-am adus aminte cum I s-a descoperit Dumnezeu in zefir lui Ilie.
 Ne-am rugat sa ne dea si noua Dumnezeu ravna lui Ilie, viata lui curata, sa avem si noi dragoste pentru Dumnezeu, ca Moise si ca Ilie. In zorii zilei coboram Sinaiul cu gandul acasa. Asa am plecat catre Ierusalim unde in ziua a 7 a excursiei noastre am participat cu totii la liturghia arhiereasca oficiata la caminul romanesc de la Ierusalim de catre Prea Sfintitul Varsanufie. Ne-am impartasit cu totii. A fost cel mai inaltator si mai impresionant moment al excursiei.
Am parasit Ierusalimul indreptandu-ne catre Betleem. Ne-am inchinat cu evlavie in Biserica Nasterii sub al carei altar se afla pestera in care S-a nascut Mantuitorul. Am cantat condacul si troparul Nasterii Domnului impreuna cu cateva colinde romanesti. Am vizitat campul pastorilor si ne-am indreptat spre Manastirea Sf. Teodosie, incepatorul vietii de obste, spre Manastirea Sf. Sava cel Sfintit unde ne-am inchinat cu evlavie la Sf. Moaste si la mormantul Sf. Ioan Damaschin, parinti sfinti care au lasat opere nemuritoare in tezaurul bisericii. Am vizitat chilia Sf. Ioan Iacob Romanul si ne-am inchinat la nenumarate alte Sfinte Moaste ale acestui mare centru monahal ortodox.
Am parasit locurile acestea cu gandul la marile nevointe ale calugarilor care au vietuit in acest pustiu al Iudeii. De departe ne urmarea ochiul lipsit de viata al Marii Moarte.
In ziua a 7-a a excursiei noastre ne-am indreptat catre Galieleea. Am trecut pe langa cetatea Meghido, loc amintit in Apocalipsa si ne-am aflat la poalele muntelui Tabor, acolo unde altadata Avraam a fost intampinat de Melchisedec, regele Salimului, cu paine si vin. Am trecut pe langa localitatea Nain, unde Domnul a inviat pe fiul vaduvei si apoi am urcat pe muntele pe care altadata Domnul l-a urcat cu Petru, Iacob si Ioan si S-a schimbat la fata inaintea lor, aratandu-le slava Sa dumnezeiasca, pe cat le-a fost dat lor sa priceapa. Cu aceasta ocazie Prea Sfintitul a botezat doua crestin orotodoxe de neam arab, Maria si Ana iar apoi ne-a citit Evanghelia Schimbarii la Fata si o rugaciune de multumire in biserica ridicata de catre Irinarh  Roseti de Horaita -Neamt si de ucenicul sau, Arhimandritul Nectarie Banul.
“Ce taina si randuiala dumnezeiasca! Pe mare si “la loc ses” Hristos ne invata, iar pe munte Se roaga, Se schimba la fata. Intre oameni Se arata mai mult ca Fiu al Lui Dumnezeu. Intre cei multi si saraci, Hristos Se descopera doar ca invatator si prooroc sarac, imbracat in camasa de in; iar aici, pe Tabor, ni Se descopera  ca Dumnezeu si Mantuitor, imbracat” in vesmant alb ca zapada”. Acolo jos Il vedem pe Domnul mai ales ca om, umbland printre oameni. Iar aici, pe Tabor, Il vedem “stralucind ca soarele”. Acolo Hristos vindeca bolile, hraneste prin minune multimile, invata popoarele, mangaie pe cei necajiti. Iar aici, pe Tabor, intre cer si pamant, Hristos Se roaga, Se imbraca in slava, ni Se reveleaza ca Fiu al Tatalui  si ne descopera noua slava pe care  vom avea-o dincolo, in viata cea vesnica. Acolo deci, ne invata a lucra poruncile, iar aici, pe Tabor, Domnul  ne pregateste cununa de lumina a rasplatei ceresti si ne invata a ne ruga in liniste, descoperindu-ne importanta vitala a sfintei rugaciuni. Caci rugaciunea si numai rugaciunea schimba fata omului, innoieste sufletul, impaca inimile si casele noastre si imbraca pe crestini in lumina si in nadejdea mantuirii.“
Am coborat Muntele Tabor si ne-am indreptat spre Iordan. Aici am cantat cu toti Troparul Botezului Domnului si, rand pe rand, am coborat in apa Sfanta a Iordanului.
Ne-am luat in vase anume pregatite apa sfintita pentru cei dragi si ne-am indreptat  spre localitatea Tiberias, situata in partea de Vest a Marii Galileii. Este seara ! O liniste duhovniceasca de toamna se lasa peste oras, peste Iordan, peste  mare, peste dealurile Galileei si peste noi.

 

Ne trezim a doua zi in Galileea, cel mai curat si  mai neprihanit loc din intraga Tara Sfanta. Peste tot se simte o atmosfera evanghelica. De cate ori  a calatorit Domnul Nostru Iisus Hristos singur si cu ucenicii Sai pe aceste drumuri de tara, prin aceste sate de galileeni, mangaind, vindecand, invatand si cautand sa mantuiasca “oile cele pierdute ale casei lui Israel”. “Si a strabatut Iisus toata Galileea, invatand in adunarile lor si propovaduind Evanghelia Imparatiei, tamaduind toata boala si toata neputinta in popor”.  Cum ne-am trezit am avut in fata privelistea uimitoare a lacului Tiberiada. Mare sfanta si binecuvantata! Locul pe care l-a iubit cel mai mult Iisus Hristos pe pamant. Ne uitam, de pe culmea unui deal unde se afla hotelul nostru, la oglinda albastra a Marii Galileeii. Cate pagini dumnezeiesti  unice, de Evanghelie, nu s-au petrecut aici! Cate minuni si vindecari! Cate momente scumpe intregii crestinatati nu s-au savarsita aici de Bunul nostru Mantuitor! Apa care a purtat deasupra pe Hristos si pe apostoli. Ne-am imbarcat pe o corabie si am calatorit pe Marea  Galileii. Ce miscatoare este aceasta Mare! De pe luciul ei, in care se oglindea tot cerul, incercam sa deslusim cetatile din jurul lacului.  Singura cetate de pe timpul Lui Hristos, care dainuie pana astazi, este Tiberiada. Dintre celelalte localitati amintite de evanghelisti nu mai exista decat cateva ruine. Aruncand mai departe privirea, pe litoralul de vest al lacului, distingem  cetatile Magdala, Betsaida si Capernaumul. Cateva palcuri de eucalipti si chiparosi indica locul unde au existat cetati pe vremea Mantuitorului.

Si Marea Galileii – o, Doamne, cum ne-ai purtat pasii spre acest loc – plutind intr-o barca de lemn retraim cu o puternica emotie scena potolirii furtunii, indoiala lui Petru – dar, o, Doamne, cate
furtuni n-au trecut peste noi si niciodata nu ne-ai lasat, mana Ta este permanent intinsa catre noi, dar
noi n-o mai intindem catre Tine. De cate ori nu ne-am afundat ca si apostolul Tau si de cate ori nu ne-ai scapat! Marea aceasta o simtim atat de apropiata de sufletul nostru – este marea vietii de unde Tu, Doamne, iti alegi pescarii de oameni; le pui in maini undite iscusite si totodata atatea destine, le dai mreje rezistente si totodata atatea sufletele pentru care vor da socoteala. Ce taina adanca ascunde aceasta mare! Ajuta-ne, Mantuitorule, pe fiecare dintre noi, sa ne implinim chemarea pe care ne-ai facut-o in lumea aceasta!
Intre  Betsaida si Capernaum se inalta Muntele Fericirilor. In partea de nord spre izvoarele Iordanului se afla Horazinul, iar peste lac, la rasarit, se afla Gherghesa si Gadara. Coboram de pe corabie si vizitam pe rand aceste cetati, poposind mai mult la Tabca, locul unde Domnul a inmultit painile, loc peste care Sf. Elena a ridicat o biserica ortodoxa, din care se mai pastreaza doar cateva mozaicuri. Ne-am inchinat cu evlavie aici, unde Domnul a vorbit tainic ucenicilor despre dumnezeiasca Liturghie. Apoi am plecat spre Nazaret, orasul Sfintilor Parinti Ioachim si Ana, orasul Bunei-Vestiri. Aici s-a nascut Fecioara Maria si de aici a fost dusa la varsta de 3 ani la Templul din Ierusalim. Tot din Nazaret era si dreptul Iosif. Aici s-a logodit dreptul Iosif cu Fecioara Maria. De aici au plecat sa se inscrie in Betleem. Dupa intoarcerea din Egipt, aici au locuit, impreuna cu Iisus Hristos pana la varsta de 30 de ani. Nazaretul este orasul copilariei Mantuitorului. Ne inchinam in Biserica Bunei-Vestiri, pictata de 2 pictori romani- fratii Morosanu.
Trecem pe langa “spranceana muntelui”, un loc abrupt, unde iudeii au incercat sa arunce pe Domnul in adanc si, iesind din Nazaretul Galileii, ne indreptam spre Cana. Din Nazaret pana in Cana Galileii sunt 8 km. Aici a savarsit Domnul prima minune, dupa iesirea Sa la propovaduire. O minune la care au luat parte si Maica Domnului si ucenicii. Prin aceasta, Mantuitorul a binecuvantat si a cinstit familia, Taina Nuntii, cea mai veche din cele 7 taine. Ne inchinam cu evlavie in biserica si cantam Troparele de la cununie: ”Isaia dantuieste, Sfintilor mucenici si Slava Tie, Hristoase Dumnezeule.” Apoi, urcandu-ne in masina, ne indreptam din nou spre hotel. Fiind spre seara, cantam “Lumina lina” si alte cantari duhovnicesti. Toata masina rasuna de armonii dumnezeiesti.
 Ne-am indreptat spre hotel pentru a dormi o ultima noapte in Tara Sfanta, in orasul Tiberias. Am servit masa impreuna, ne-am rugat, ne-am odihnit iar in urmatoarea zi ne-am indreptat spre Haifa. De acest oras, situat pe Muntele Carmel, se leaga viata Sf. Ilie Tesviteanul. Am meditat asupra vietii lui tot drumul. I-am cantat Troparul, iar ghidul, evreu fiind, ne-a vorbit de viata vechi testamentara a Sf. Ilie. Atunci noi am vorbit despre prezenta Sf. Ilie pe Tabor si mai ales despre marturia pe care Sf. Ilie o va da despre Hristos, la sfarsitul veacurilor, asa cum ne vorbeste Apocalipsa in Capitolul XI. Parasim Haifa, dupa ce vizitam Biserica Steaua Marii, zidita deasupra pesterii in care a trait Sf. Prooroc Ilie. Dupa ce admiram fosta gradina bizantina, pornim spre Cezareea lui Filip. Aici isi aveau sediul guvernatorii romani si tot aici a fost intemnitat si judecat Sf. Apostol Pavel.
In crestinism, Cezareea a jucat un rol destul de important. Diaconul Filip a crestinat orasul (Fapte 21 cu 8). Sf. Apostul Petru boteaza in cetate casa lui Corneliu sutasul, deschizand astfel usa bisericii lui Hristos, pentru neamuri (Fapte cap 10). Aici isi avea sediul permanent Pilat. Aici au locuit cei doi Proconsuli, Felix si Porcius Festus, care au tinut in temnita si au judecat pe Apostolul Neamurilor.
Cezareea Palestinei a devenit celebra in secolul 3 prin Scoala lui Origen. De acest oras este legat numele Episcopului Eusebiu de Cezareea supranumit  “Parintele Istoriei Bisericesti”. De aici au plecat Apostolii la propovaduire. Ruinele Cezareeii ne amintesc si de cateva nume de mucenite: Marina si Iuliana, care au patimit aici pentru credinta. De aici au plecat sa semene cuvantul evangheliei in Europa si in toata lumea, Petru si Pavel, Andrei si Ioan, Matei, Luca, Marcu si ceilalti. Privind tacuti marea sfintita de Apostoli si martiri, o nostalgie sfanta si un dor de taina ne umplu inimile, ochii ni se umezesc de lacrimi. Marea si ruinele ne povestesc despre istoria bisericii Lui Hristos. In aceasta atmosfera duhovniceasca se incheie pelerinajul nostru la Locurile Sfinte. Ne indreptam spre aeroport avand in suflet dorul de acasa si de biserica noastra, de cei dragi. Purtam in suflet o experienta unica pe care nu o vom uita niciodata: am calcat pe urmele Lui, dar nu am fost singuri, caci L-am simtit si pe El cu noi, asa cum a mers cu Luca si cu Cleopa in drum spre Emaos. El, pelerin prin lumea aceasta, noi pelerini asemenea Lui. Caci toti suntem calatori si oaspeti pe fata pamantului, ca toti parintii nostri, caci toti  impreuna cu Biserica suntem intr-o permanenta calatorie spre Ierusalimul Cel de Sus, iar pelerinajul nostru a fost o gustare cu anticipatie din bucuria acelei cetati negrait de frumoase: Ierusalimul Cel de Sus despre care vorbeste Apocalipsa.

Pr. Dr. Dinu Pompiliu,
Protoiereu al Protoieria 3 Capitala