O bucurie nesperată şi un vis devenit realitate

O bucurie nesperată şi un vis devenit realitate

18643726_788076378034839_1500703545_nPelerinajul a fost mereu parte importantă din urcuşul duhovnicesc al creştinului din vechime, dar şi contemporan. A păşi pe urmele Mântuitorului Iisus Hristos a reprezentat pentru mulți, încă din primele secole creştine, o bucurie nesperată şi un vis devenit realitate. Cu aceste gânduri am ajuns în pământul sfânt al Israelului, alături de 28 de pelerini din diferite zone ale României. Am început urcuşul duhovnicesc la muntele Tabor, locul în care Hristos ne-a arătat dumnezeirea Sa. Cele trei colibe stau mărturie şi azi… Nazaretul, locul Bunei Vestiri, ne-a adus şi nouă în suflete vestea cea bună. Casa Maicii Domnului e şi azi la fel de primitoare cu cei care-i calcă pragul, iar sufletele noastre s-au bucurat împreună cu Fecioara Maria la auzul veştii celei bune a naşterii lui Hristos.

Multe dintre locurile Evangheliei poartă şi azi duhul celor care L-au urmat pe Hristos. La Marea Galileii am mers pe urmele lui Petru, în a cărui casă din Capernaum Hristos poposea cu drag. Multe dintre minunile Sale s-au săvârşit acolo, convingând pe mulți că Cel pe care-L au în preajmă e Dumnezeu întrupat.

Pe urmele celor trei magi, urmărind steaua, am ajuns la Betleem. Pruncul Sfânt e şi azi în iesle, dar numai cei curați cu inima pot să-L vadă. Am cântat colinde, ne-am amintit de copilărie şi ne-am rugat.

Desigur, bucuria cea mai mare a fost închinarea la Sfântul Mormânt al Învierii Mântuitorului Iisus Hristos, din cetatea sfântă a Ierusalimului. Am urmat, preoți şi pelerini, paşilor lui Hristos. Sufleteşte, am pus şi noi pe umeri crucea Domnului, precum Simon Cirineul, şi am plecat spre Golgota. Via Dolorosa, drumul pe care Hristos a păşit, strivit sub greutatea torturilor şi a crucii, ne-a arătat marea iubire a lui Dumnezeu pentru umanitate. La Sfântul Mormânt cu toții am simțit triumful şi bucuria Învierii, după groaza calvarului. Am urmat şi noi „porunca” lui Hristos, de după Înviere: „Bucurați-vă”. Cu această bucurie am plecat spre România, simțind că dorul de Ierusalim ne încearcă încă înainte de a ajunge acasă. În ultima zi a pelerinajului nostru am participat la liturghia de duminică, la Aşezământul Românesc din Ierusalim. Mulți dintre noi ne-am împărtăşit cu Trupul şi Sângele Domnului Hristos, încununând jertfa noastră de o săptămână, pe urmele lui Hristos. Am simțit, dincolo de ce văd ochii, că Împărăția lui Dumnezeu nu e din lumea aceasta şi că toți suntem pelerini spre veşnicie.