Istoria s-a repetat și acum. O chemare puternică a fost suficientă să decid să merg în Israel ” acum sau niciodată”. E mai presus de logica firii această nevoie de a merge la un moment dat ” acolo” la Locurile Sfinte. Și pentru acest imbold inexplicabil e un risc. Financiar, fizic sau de altă natură. Si înainte de plecare apar ispitele prin oameni, gânduri, îndemnuri la prudență, situații de rezolvat în timp scurt și atât cât să te distragă de la obiectivul propus:” plecarea în pelerinaj”.
Paradoxal, de vreo trei săptămâni am simțit interior plecarea către Israel. Dar cine e pregătit pentru o astfel de călătorie ? Am crezut că m-am pregătit cumva în toate felurile: pelerinaje, fapte etc. Dar certitudinea deplasării am avut-o în ziua plecării la prânz, deci cu șase ore înainte de decolarea avionului. Semn că sufletul e mai rapid dar capacitatea de a lăsa grijile lumești e mai greoaie. Așa e trupul! În urma sufletului!
Ispitele au fost. Doar am plecat în locuri pline de har…Somn mai puțin, vorbă multă, oameni diferiți, telefoane, poze care să distragă atenția sau pur și simplu lipsa de concentrare.
Dar orice călătorie în Israel se transformă în pelerinaj.  Nu ai cum să nu te rogi pentru alții! Îți amintești de ei când nici nu te aștepți! Nu ai cum să nu te miri de ce vezi sau de ce simți! Harul te surprinde exact când și unde nu te aștepți. Iar întâmplările neprevăzute sunt lecții de trezvie instant: îndemn  divin concret să fii acolo trup și suflet.
Revenirea din Israel aduce așezare, liniște, speranță, plus credință, toleranță mai mare și intuiția unei schimbări lăuntrice care peste câteva luni va da roade.
Oricâte locuri aș enumera din cele vizitate, rămân în memoria afectivă: Bethleem, Tabor, Hozeva, Golgota, Mormântul Maicii Domnului și Sf. Mormânt cu tot cu acea cameră Tezaur deschisă în timpul sfintei liturghii de noapte.
De ce trebuie peste mări și țări să ne rugăm și să absorbim har ? Acasă nu e același lucru? Da! Nu! Da și nu!
Uneori e bine să pleci departe de casă pentru a realiza ce e în casa sufletului. E nevoie de o oglindă a conștiinței. E nevoie de har mult ca să te recunoști așa cum ești și să ceri ajutorul să te îndrepți. E nevoie  de întărire în credință. E nevoie de har și liniște.  E nevoie de o resetare. E nevoie să accepți vremea lucrării harului acolo unde nici cu gândul nu gândești și nici cu sufletul nu simți. Atât de profundă să fie metanoia!
Israel înseamnă să te întâlnești cu Dumnezeu trecând prin Locuri Sfinte resimțite de tine! Orice loc să treacă prin minte și suflet până când harul curăță și înnoiește!
De ce nevoia de a merge uneori în Israel? Așa…să punem început bun! Si chiar să primim certitudinea că indiferent de ispite, le vom depăși cu răbdare, credință și speranță.
Cand noi uităm sau slabim în credința, aceste călătorii aduc un plus de har, atât cât să putem să mergem mai departe!
Frumusețea pelerinajului a fost că, mai mulți oameni s-au putut ruga împreună reconstituind fizic și sufletește viața Mântuitorului Iisus Hristos.  Fie că am retrăit bucuria Nașterii Domnului în peștera de la Bethleem, fie că am ajuns în biserica din Nazaret unde îngerul Gavriil a dat vestea cea bună cum Sfânta Fecioară Maria va naște Pruncul Sfânt, fie că am rostit Fericirile și am înțeles tâlcuirea părintelui ghid pe Muntele Fericirii, fie că am primit din Lumina Sfântă în urma rugăciunii la biserica de pe Muntele Tabor, fie că ne-am bucurat de mănăstirile de la Râul Iordan sau am trăit fiorii unei rememorări mergând pe Drumul Crucii și ne-am închinat la Sfântul Mormânt sau am ajuns la locul Înălțării pe Muntele Eleon sau la Grădina Ghetsimani și la Biserica Adormirii Maicii Domnului, toate aceste Locuri Sfinte pline de har lăsa urme în sufletul fiecărui pelerin pe viață!
De ce un pelerinaj în Țara Sfântă? De ce un efort fizic și nu numai pentru a merge acolo să ne rugăm pe urmele Mântuitorului, ale Maicii Domnului și ale Sfinților Apostoli?
De ce în grup?
Răspunsul e simplu. Un pelerinaj e o călătorie sfântă de căutare a lui Dumnezeu. Omul trupesc, preocupat și absorbit de griji lumești, are timp în pelerinaj să își împlinească menirea de a-L căuta, cunoaște și întâlni pe Dumnezeu: în locuri, oameni, taine…adică de a deveni om duhovnicesc.
Mergem în Țara Sfântă pentru că ne naștem cu acest sâmbure al sfințeniei în noi, iar la botez primim pecetea Duhului Sfânt prin care ne sunt sfințite simțurile și trupurile de a-L căuta toată viața pe Dumnezeu. Pelerinajul împlinește această nevoie a omului de a se ruga, a-L simți pe Dumnezeu și a purta acest har dobândit la Locurile Sfinte în viața de zi cu zi.

Israel_01052024

Grupul de preoți aflați în primul pelerinaj organizat de Basilica Travel în Israel, după o perioadă în care călătoriile au fost supendate sau amânate, s-au închinat și s-au rugat, zilele acestea, în principalele locuri din Țara Sfântă. Clericii se află în Israel încă de marți. După ce au mers la Sfântul Mormânt al Mântuitorului, Muntele Tabor, Muntele Fericirilor, Grădina Ghetsimani sau Muntele Măslinilor, pelerinii au vizitat astăzi și Mănăstirea Sfântului Sava.

Pentru urmarirea materialului video apasati AICI

Agenția de Pelerinaje Basilica Travel a Patriarhiei Române a reluat călătoriile în Țara Sfântă, iar primul grup de pelerini a ajuns deja pe pământ israelian. Pelerinajul se desfășoară în condiții depline de siguranță. Grupul a participat la Sfânta Liturghie la Așezământul Românesc de la Ierusalim.

Video prezentare pelerinaj Ierusalim

Basilica Travel a reluat pelerinajele în Țara Sfântă

Pelerinii care vor să viziteze din nou sau pentru prima dată Țara Sfântă o pot face începând din luna martie. Basilica Travel a anunțat reînceperea pelerinajelor în Țara Sfântă, iar următoarea călătorie disponibilă va avea loc în perioada 20-26 martie. Peste 2000 de turiști străini au vizitat, din ianuarie și până acum, Ierusalimul, iar siguranța acestora este confirmată și de reprezentanții Așezămintelor Românești de la Ierihon.

Mai multe informatii AICI

Cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în perioada 6–12 martie 2023, un grup de 24 de enoriași ai Parohiei Iancu Nou Bălăneanu, Protoieria Sector 2 Capitală, au efectuat un pelerinaj la Locurile Sfinte din Israel, îndrumați fiind de pr. Laurențiu Lazăr, dimpreună cu pr. Eugen Bruno Marin, slujitori la parohia noastră.

Pelerinajul a fost organizat în mod profesional de către Agenția Basilica a Patriarhiei Române, în colaborare cu partenerii din Israel.

De altfel, reușita acestui pelerinaj nu este o noutate, majoritatea dintre participanți nefiind pentru prima oară pe tărâmul Țării Sfinte, habituați fiind astfel cu trăirile duhovnicești și obiectivele religioase ce au fost vizitate de-a lungul celor șapte zile de împreună-trăire cu Hristos și sfinții Săi.

Momentul care a transmis simțăminte duhovnicești deosebite a fost Sfânta Liturghie săvârșită în noaptea de 11 martie la Sfântul Mormânt, în sobor cu preoți din Republica Serbia și Republica Georgia sub protia arhiereului reprezentant al Patriarhiei Ierusalimului.

La momentul rânduit, cei care au primit dezlegare s-au împărtășit cu Însuși Trupul și Sângele Mântuitorului la Liturghia săvârșită sub acoperișul Kuvouklionului Mormântului dătător de viață al Fiului lui Dumnezeu, Cel a treia zi înviat din morți.

Dincolo de încărcătura urmării lui Hristos, pelerinajul s-a desfășurat atât în vechiul Regat de Sud al Iudeii, adică Ierusalim, Ierihon, Betleem, Hozeva, Iordan (locul Botezului Domnului), Quarantania, Qumran etc., cât și în Regatul de Nord al lui Israel (Nazareth, Capernaum, Cana Galileii, Tabgha, Tabor, Tiberias), ineditul a constat în împreuna trăire a membrilor parohiei bucureștene într-un climat duhovnicesc deosebit, ceea ce a întărit dragostea unuia spre celălalt și dragostea tuturor către Hristos și Biserica Sa.

Prin binecuvântarea Bunului Dumnezeu și cu purtarea de grijă a Fiului Său cel înviat din morți a 3-a zi, un grup de 24 de pelerini de-ai parohiei Iancu-Nou Bălăneanu au fost călăuziți de părintele paroh Laurențiu Lazăr și de preotul coslujitor Eugen Bruno Marin pe meleagurile Cappadociei și Asiei Mici într-un pelerinaj nepereche săvârșit în perioada 6-13 mai 2023.

Pelerinajul împlinit a reprezentat o experiență cu totul aparte, pornind de la însăși lucrarea de organizare constituită sub forma unui pilot, atât în privința transportului (avion București – Antalya – București, apoi serviciu de transport cu autocarul pe durata șederii în Turcia, având alături un ghid turc), cât și a rutelor și a obiectivelor pelerinate.

În comuniune și comunitate, pelerinii au apreciat în mod deosebit desfășurarea acestui pelerinaj propus în astfel de condiții de Agenția de pelerinaje a Patriarhiei Române, Basilica Travel, pentru prima dată și recomandă experiența pentru profesionalism, flexibilitate în administrarea programului zilnic și diversitatea obiectivelor descoperite sau redescoperite în chip inedit.

Ziua 1 : 06.05.2023

Ne amintim cu emoție dimineața zilei de 6 mai, când 23 de pelerini au răspuns chemării părintelui Laurențiu Lazăr de a parcurge 8 zile în împreună-trăire și rugăciune pe meleaguri asociate deseori cu îndeletniciri predominant din sfera turismului. Cuvintele de început, însă, ne-au luminat calea, așezându-ne gândurile pe calea unei călătorii duhovnicești, care ne-a conferit calitatea de pelerini dornici de a dobândi folos în urcușul spiritual către care nădăjduim cu toții. La capătul unui zbor de aproximativ 2 ore ne-am regăsit în aeroportul internațional din Antalia, gata să ne ocupăm locurile într-un autocar ce ne-a purtat pe drumuri amprentate pururea în amintirile noastre. În urma unei călătorii îndelungate, în care unul dintre pelerini ne-a adresat un cuvânt despre virtutea creștină a curajului și a  îndrăznelii de a dori să aflăm și să plinim voia Domnului, am ajuns în Avanos, provincia Nevșehir, din Anatolia Centrală, unde am înnoptat de 3 ori. Detaliem în rândurile ce urmează parcursul nostru din Cappadocia.

Ziua 2 : 07.05.2023

Prima dimineață, scăldată de dialogul lună-soare ce lumina platourile stâncoase străbătute de drumurile Ortahisar-ului și Ürgüp-ului, a ilustrat în chip nebănuit motto-ul pelerinajului nostru: „Mare ești, Doamne, și minunate sunt lucrurile Tale, și niciun cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale”.

Am fost conduși spre un loc nepământesc, de unde ne-am îmbarcat într-un balon cu aer care ne-a revelat cristalizarea metaforei urcușului duhovnicesc. Timp de o oră, am survolat văile Cappadociei și am înălțat cântare de laudă și mulțumire lui Dumnezeu Tatăl pentru dragostea rânduită nemărginit față de creația Sa, admirând în tihnă descoperirea îngăduită omului, mereu invitat la desăvârșire prin asemănarea cu El.

Ziua a continuat sub semnul uimirii, de această data față de ceea ce este sub pământ, prin vizitarea galeriilor orașului subteran Kaymaklı cu 4 niveluri deschise publicului (până la o adâncime de 20m) din cele 8 descoperite de arheologi (mergând până la o adâncime de 85m).
Am aflat aici despre hitiții care au săpat locuințe simple, printr-o tehnică perfecționată în timp, ceea ce a dus la crearea unor vaste labirinturi subterane, reale fortărețe menite să le asigure liniștea în fața năvălitorilor.
Autentică oglindă a vieții de zi cu zi din primele veacuri creștine, drumul prin tuneluri ne-a revelat un grajd pentru animale pe primul nivel, o biserică dimpreună cu loc pentru celebrarea Sfintei Taine a Botezului și pentru înmormântare pe cel de-al doilea nivel, bucătării și spații familiale de conviețuire pe cel de-al treilea nivel, completate de pivnițe pentru vin și cămări pe cel de-al patrulea nivel.
Am călătorit, astfel, în timp cu gândul la primii creștini, refugiați aici spre a se adăposti de prigonitori, și am avut ocazia de a aprecia, concret, valoarea libertății religioase care ne este la îndemână astăzi prin jertfa atâtor generații de sfinți și mărturisitori ai credinței, pe urmele cărora ne-am aflat în pelerinajele săvârșite până în prezent.

Ajunși la intrarea în Parcul Național Göreme, am admirat dispunerea unui complex monahal format din mănăstiri și biserici creștine săpate în stânci pe galerii supraterane pe Valea Göreme (care se poate traduce, din turcă, prin „nu ne vedeți aici”, grăitor pentru fuga creștinilor din calea persecuției romanilor), dând mărturie despre istoria timpurie a creștinismului din Anatolia.

Valea Göreme conține aproximativ 60 de biserici creștine, mănăstiri, dependințe agricole, reflectorii pentru călugări și ermiți, dar și morminte, având alura unui stup ce a mustit, cândva, de sfințenie și viață religioasă.
Aflând despre cele trei categorii de biserici (tencuite, cu panouri-chenar și cu forme geometrice roșii), am fost binecuvântați să ne închinăm și să ne rugăm pentru călăuzire și îndreptare a pașilor în bisericile dedicate Sfinților Vasile cel Mare (episcop al Cezareei, actualul oraș „Kayseri”), Varvara, Ecaterina și Teodor.

Parcursul nostru a fost completat de biserica Mărului „Iisus Pantocrator”, de biserica Șarpelui și de biserica Sandalei, toate adăpostind fresce din perioada secolelor IX-XI.

Ziua 3 : 08.05.2023

ltima zi petrecută în „ținutul cailor frumoși”, așa cum mai este cunoscută Cappadocia, a început prin închinare la Sfântul Ioan Rusul, pelerinat în staulul în care a locuit după ce a fost vândut unui ofițer turc, agă în vechiul oras Procopi (actualul Ürgüp).

Ulterior, am descoperit și biserica rupestră închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, locaș în care noaptea, în spatele ușilor închise, Sfântul Ioan Rusul avea obiceiul de a priveghea, în pronaos, împărtășindu-se cu Sfintele Taine.

De aici, am mers mai departe spre Valea Zelve, între Avanos și Ürgüp, unde am fost încântați de vizitarea Muzeului în aer liber Zelve, amintindu-ne, în primă instanță, de experiența zilei anterioare din zona Göreme.

Complexul monahal parcurs la pas pe prima vale a Zelve-ului (din cele trei existente, unite printr-un tunel), ni s-a descoperit sub forma unei mănăstiri rupestre din perioada pre-iconoclastă, această vale reprezentând o amplă vatră monahală în perioada secolelor IX-XIII.

La baza pantei ascendente am găsit biserica Direkli, decorată la interior, pe cele două coloane prin cruci sculptate în relief.

Tot din perioada pre-iconoclastă am descoperit și bisericile Balıklı („peștelui”), Üzümlü („cu struguri”) și Geyikli („căprioarei”).
Luând urma creștinilor și monahilor-ermiți din urmă cu peste un mileniu, am apreciat simplitatea existenței guvernate de trăire sănătoasă și autentică.

Ne-am aplecat atenția si asupra dispunerii bisericilor săpate în piatră în proximitatea dependințelor agricole pentru procesarea cerealelor, neocolind nici mărturii ale obiceiului străvechi de a atrage porumbeii ce aduceau beneficii atât ca sursă de îngrășăminte necesare pentru podgorii, cât și pentru ouăle folosite la conservarea frescelor din biserici.

Ziua 4 : 09.05.2023

Cea de-a patra zi a pelerinajului nostru s-a desfășurat cu precădere sub forma drumului spre Pamukkale („castelul de bumbac”).

Am lăsat în urmă ținutul Cappadociei, însă am păstrat drept călăuză motto-ul pelerinajului nostru („Mare ești, Doamne, și minunate sunt lucrurile Tale, și niciun cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale”), pe care l-am aprofundat transpunându-l în experiențele noastre de viață, împărtășite comunitar și în convergență de-a lungul drumului propus de peste 600 km.

Ne-am gândit de asemenea la formele pe care le poate lua dorința de a împlini voia Domnului cu responsabilitate și curaj, încredințați că toate (daruri și provocări, împliniri și greutăți, bucurie și întristare) sunt îngăduite de Dumnezeu spre a ne fi lecții de viață întru desăvârșirea noastră, dacă ne deschidem inimile în direcția Legii Noi a Mântuitorului Iisus Hristos.

Citând din Evanghelie și preluând, totodată, motto-ul unui alt pelerinaj împlinit sub purtarea de grijă a aceluiași părinte Laurențiu Lazăr, „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă. Nu vă îngrijiți de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.” (Mt 6, 33-34). Am ajuns la adăpostul hotelului rânduit în Pamukkale la apusul soarelui ce a cedat locul său lunii și liniștii de seară, spre a ne odihni după o zi bogată în împreună-trăire în „biserica noastră pe patru roți”.

Ziua 5 : 10.05.2023

Reînvigorați, am început ziua prin vizitarea vechii cetăți Hierapolis („orașul sfânt”), cu rădăcini în secolul al II-lea î.Hr., când a fost înființat pentru a rivaliza cu Laodiceea.

Am parcurs drumul Colonadelor, dispus în paralel cu terasele din travertin, aplecându-ne privirile și asupra Necropolei romane, printre cele mai bine conservate din regiunea Anatoliei.
Am mers până în apropierea scăldătoarei Cleopatrei și am apreciat frumusețea ansamblului ce atrage astăzi turiști în număr impresionant.

Împlinind șederea noastră în zona Pamukkale, ne-am îndreptat spre Kusadası, oprindu-ne și la o fabrică de textile unde ne-a fost prezentat, succint, contextul industrial deosebit al Turciei (și a zonei Pamukkale) pentru prelucrarea bumbacului și a bambusului.

Apoi, agenda celei de-a cincea zile ne-a condus spre cetatea Laodiceei, cunoscută pentru găzduirea uneia dintre cele șapte Biserici ale Apocalipsei despre care aflăm în Cartea Apocalipsei (3, 14-22).

În ultima din cele șapte cetăți către ale căror biserici Sfântul Apostol Ioan a adresat epistolele din Cartea Apocalipsei, în anul 343 d.Hr. a avut loc un Sinod local la care s-a stabilit canonul cărților Sfintei Scripturi.

Ziua 6 : 11.05.2023

După prima noapte petrecută în orașul Kusadası, oraș care, în traducere din turcă, înseamnă „insula păsărilor”, am pornit spre cetatea Efesului din provincia Izmir (gr. „Smyrna”), cu o primă oprire la o fabrică de prelucrare a pieii de miel și a lânii/cașmirului.

Am completat, așadar, ce am învățat în ziua precedentă despre industria textilă a Turciei, ceea ce a fost binevenit spre o mai bună înțelegere a locurilor pelerinate, prin juxtapunerea vremurilor primilor creștini și contemporaneității.

Fără îndoială, împletirea lumescului cu trăirea duhovnicească a devenit mai complexă față de primele zile petrecute în zona Cappadociei, însă ghidajul excelent oferit de părintele Laurențiu Lazăr ne-a sprijinit în păstrarea lucrării de rugăciune, oferindu-ne prilej de învățătură practică pe care o putem aplica în cotidianul nostru.

Primul obiectiv cu adevărat important și spre care am nădăjduit de la începutul pelerinajului nostru, a fost Casa Maicii Domnului, dimpreună cu izvoarele, aflată între vechea cetate Efes și Seljuk, fiind locul în care Născătoarea de Dumnezeu a locuit în ultimii ani ai vieții pământești, după ce a fost adusă în acest ținut de Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan la scurt timp după Învierea din Mântuitorului Iisus Hristos: „Iar Iisus, văzând pe mama Sa și pe ucenicul pe care Îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Și din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine.” (Ioan 19, 26-27).

Aici ne-am recules în gând de rugăciune și am respirat o pace păstrată cu deosebit respect atât de creștini (așezământul este în administrarea Bisericii Romano-Catolice), cât și de musulmani, care o cinstesc ca pe Maica Profetului Iisus.

Părăsind Efesul, ne-a rămas în gând închinarea către Sfinții Apostoli Pavel, Ioan și Timotei, creatorii acestui leagăn de creștinătate, păstrând în suflet lăcașul în care a fost săvârșit cel de-al treilea Sfânt Sinod ecumenic în anul 431 și la care au participat aproximativ 200 de episcopi, în prima biserică din lume închinată Maicii Domnului.

Prin explicațiile oferite de părintele Laurențiu Lazăr am putut aprecia cu atât mai bine însemnătatea lăcașului în care a predicat, a viețuit în ultima parte a vieții pământești și a adormit în Domnul apostolul mult-iubit al lui Mântuitorului Hristos.

Din acest loc am mers mai departe pe urmele celui mai tânăr dintre apostolii Mântuitorului, Sfântul, slăvitul și întru tot lăudatul Apostol și Evanghelist Ioan, cunoscut și ca Ioan Teologul, autor al Evangheliei care îi poartă numele, a trei epistole canonice (I Ioan, II Ioan și III Ioan), dar și a Cărții Apocalipsei.

Conducând personal pașii ucenicilor săi pentru a-l înmormânta, Sfântul Apostol Ioan Evanghelistul a ales Dealul Ayasuluk, din apropierea Efesului pentru a-i fi săpat un mormânt în formă de cruce.

Pe mormântul lui, în secolul al VI-lea, împăratul Iustinian a înălțat o biserică grandioasă, din care dăinuie, sub marmura și mozaicul altarului piatra de mormânt ocrotită de patru coloane ce par a se înălța neclintit în fața istoriei tumultuoase spre veșnicia Împărăției lui Dumnezeu.

Ziua 7 : 12.05.2023

În cea de-a șaptea zi a pelerinajului, am pornit spre Antalya, cu gândul și nădejdea de a reuși să-l pelerinăm pe Sfântul ierarh Nicolae din Myra Lychiei (orașul Demre de astăzi), unul dintre ocrotitorii parohiei noastre.

Prin îngăduința Sfântului Nicolae, episcopul Myrei din secolul al IV-lea, am putut accede la Demre, unde am aflat un teatru antic și numeroase morminte rupestre adăpostite pe locul cetății vechi (provincia Lychia) cucerite în anul 333 î.Hr. de Alexandru cel Mare.

La mică distanță, în orașul Demre, ne-am închinat la mormântul Sfântului Ierarh Nicolae, în absida de sud a bisericii Sfântul Nicolae, de unde, în secolul al XI-lea, un grup de comercianți din Bari au furat moaștele pentru a le duce în Italia, unde se găsesc și astăzi.

Ziua 8 : 13.05.2023

Pelerinajul nostru împodobit cu veritabile compendii de cultură creștină și ortodoxie de părintele Laurențiu Lazăr, susținut în lucrarea aceasta de părintele Eugen Bruno Marin, s-a încheiat, în ultima zi cu un prilej de vizitare a centrului vechi al Antalyei, în cartierul Kaleiçi, culminând cu descoperirea porții lui Hadrian ce datează de la expediția sa din anul 130.

Ne-am scăldat privirile în bogăția florilor ce împodobesc întreg cartierul portuar, aducând laudă și mulțumire Bunului Dumnezeu pentru întreagă experiență săvârșită spre întărirea și însuflețirea noastră.

În siajul pelerinajului care ne-a unit și comprimat existența ca și cum fiecare am fi petrecut o viață în șapte zile, de la naștere la renaștere, rămâne gândul de a cultiva hotărât și curajos esențialul vieții noastre, de a ne asuma și cinsti demnitatea de creștini și de ortodocși, pentru a fi mâine fie doar și cu o treaptă mai sus în scara urcușului nostru duhovnicesc, a nu deznădăjdui și a renaște în credința că „Mare ești, Doamne, și minunate sunt lucrurile Tale, și niciun cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale”. Amin!

Parohia „Adormirea Maicii Domnului” şi „Sfântul Mucenic Corneliu Sutaşul”  Balta Albă din Protoieria Sector 3 Capitală au organizat în perioada 27-29 iulie 2020, prin intermediul Agenţiei de Pelerinaj  Basilica Travel, un pelerinaj în Banatul Severinului.

Pe parcursul itinerariului spiritul-cultural de aprox. 1100 km.,s-au înălțat rugăciuni în următoarele locaşuri sfinte: Mănăstirea Clocociov, Catedrala Mitropolitană „Sfîntul Mare Mucenic Dimitrie” din Craiova, Mănăstirea Maglavit, Mănăstirea Sfânta Ana din Orșova ,Mănăstirea Piatra Scrisă, Mănăstirea Prislop, Mănăstirea Ostrov .

A fost inclusă și o croazieră prin Clisura Dunării, partea cea mai spectaculoasă din traseul Dunării, între Orșova și Cazane,  unde pe lângă peisaje de o frumuseţe  rară, au fost admirate: Tabula Traiana, o inscripţie  aşezată  pe malul sârbesc pentru a comemora  obstacolele  întâmpinate de armata romană  la trecerea Dunării în anul 101, cea mai mare sculptură în piatră din Europa reprezentând  pe Decebal  și  Mănăstirea Mraconia.

În partea de sud-vest a  Depresiunii Haţegului s-au  vizitat vestigiile  capitalei Daciei  Romane  numită şi Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, fondată  de guvernatorul Terentius Scaurianus între anii 108-110.

Oraşul antic închidea o suprafaţă înconjurată de ziduri de aproximativ 32 de hectare, iar populaţia oraşului era cuprinsă între 25-30.000 de locuitori.

“Mulţumim Agenției de Pelerinaj Basilica Travel și celor care au simţit bucuria de a ne însoţi în această călătorie duhovnicească, aşteptându-i să revină la proiectele şi pelerinajele organizate de noi”, ne-a declarat pr. paroh Vasile-Cristian Niță.

Cu prilejul ,,“Anului omagial al satului românesc”, Parohia „Adormirea Maicii Domnului” şi „Sfântul Mucenic Corneliu Sutaşul”  Balta Albă din Protoieria Sector 3 Capitală a organizat marți 30 iulie 2019, prin intermediul Agenţiei de Pelerinaj  Basilica Travel, un pelerinaj la cinci locaşuri sfinte din județele Ilfov și Prahova.

Primul popas duhovnicesc a fost la Mănăstirea Snagov, locaș greu accesibil vizitatorilor, din cauză că nu există o cale de acces. Prin purtarea de grijă a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, în anul 2010, s-a construit o pasarelă pietonală în lungime de 144 de metri, din beton și fier, care permite pelerinilor să ajungă aici în orice anotimp, chiar și atunci când lacul este înghețat, iar bărcile nu se pot deplasa.

La Mănăstirea Snagov se poate admira cel mai vechi ansamblu pictural ajuns până la noi, din mănăstirile și bisericile Arhiepiscopiei Bucureștiului, care păstrează, chiar dacă cu restaurări și refaceri succesive, aproape integral decorul pictural din 1563, an în care a fost îmbrăcată în frescă, de către zugravul Dobromir cel Tânăr.

De la Snagov, pelerinii s-au îndreptat spre Mănăstirea Ghighiu, unde s-au închinat Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului „Siriaca“.În apropiere de Ploieşti  la ansamblul monahal al Mănăstirii Turnu, considerat de istorici „Troia Europei Centrale”, părintele stareţ Valentin Mîţu ne-a oferit informaţii despre rezervaţia arheologică şi istorică de la Târgşor ce cuprinde o mare varietate de edificii şi situri arheologice.

Toate vestigiile din cadrul sitului arheologic: zidurile de incintă, chiliile, casa egumenească, ruinele bisericii lui Vladislav al II-lea şi a lui Mihnea Turcitu precum şi a termelor romane  s-au aflat întru amplu proces de restaurare.

Pelerinilor li s-a vorbit şi despre apariţia şi dezvoltarea primelor instituţii pentru îngrijirea bolnavilor (bolniţe, farmacii, spitale) primind îndemnul de a cultiva lucrarea social-filantropică a Bisericii.

În localitatea Poenarii Burchii, județul Prahova, pelerinii au poposit la ctitoria inginerului Nicolae Pissiota și a soției sale, Zoe. Biserica este construită în stil neoromanic, cu elemente ale Renașterii, fiind din acest punct de vedere unică în peisajul monastic ortodox din țara noastră.

După ce au vizitat Mănăstirea Pissiota, autocarul s-a îndreptat spre un alt sfânt lăcaș din Arhiepiscopia Bucureștilor, respectiv Mănăstirea Țigănești, cunoscută datorită icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului și secției de broderie artistică.

Între anii 1977-1978, la Mănăstirea Ţigăneşti s-au refăcut toate broderiile de la Castelul Peleş din Sala Maură, după modelele lucrate în Franţa şi Viena și tot din mâinile maicilor au iesit stofe care decorează Catedrala din Canterbury și câteva biserici din Germania.

“Mulţumim Agenției de Pelerinaj Basilica Travel și celor care au simţit bucuria de a ne însoţi în această călătorie duhovnicească, aşteptându-i să revină la proiectele şi pelerinajele organizate de noi”, ne-a declarat pr. paroh Vasile-Cristian Niță.

Parohia „Adormirea Maicii Domnului“ și „Sfântul Mucenic Corneliu Sutasul“ – Balta Albă din Protoieria Sector III Capitală, prin intermediul Agenţiei de Pelerinaj  Basilica Travel a Patriarhiei Române a organizat marți, 2 iulie 2019, un pelerinaj la cinci locaşuri sfinte din cuprinsul Arhiepiscopiei Târgoviştei.

Primul popas a fost la Mănăstirea Nucet, ctitorie a jupanului Gherghina Pârcălab, unchiul domnitorului Radu cel Mare renovată şi înfrumuseţată de sfinţii domnitori Neagoe Basarab, Constantin Brâncoveanu şi de familia Văcăreştilor.

În biserica Mănăstirii Dealu atestată în anul 1451, refăcută de domnitorul Radu cel Mare şi unde se găseşte capul domnitorului Mihai Viteazul, credincioşii au admirat pictura părintelui Arhim. Sofian Boghiu.

Aici în prima tipografie a Ţării Româneşti  a văzut lumina tiparului trei lucrări în limba slavonă: Liturghierul (1508),Octoihul (1510) şi Tetraevangheliarul (1512). Tipografia ieromonahului Macarie a exercitat o influenţă considerabilă asupra tipografiilor chirilice din spaţiul sud-est european, atât românesc cât şi sud-slav, prin răspândirea în Balcani a celor trei cărţi de cult.

Pelerinii s-au îndreptat către Mănăstirea Viforâta ctitorită de Vlad Vodă al V-lea în anul 1530,unde au cinstit după cuviinţă moaştele Sfinţilor: Gheorghe, Vlasie, Haralambie ,icoana făcătoare de minuni a Marelui Mucenic Gheorghe datând din anul 1631.

În centrul istoric al vechii Cetăţi de Scaun a Ţării Româneşti, Târgovişte ne-am rugat în biserica Mănăstirii Stelea având ca ultim ctitor, în 1645  pe Vasile Lupu, domnul Moldovei, care a ridicat monumentala clădire – o replică a Trei Ierarhilor de la Iaşi – pentru a consfinţi împăcarea sa cu domnul Munteniei, Matei Basarab. La şcoala grecească de la Stelea au învăţat Grigore Alexandrescu, Ion Heliade- Rădulescu şi Vasile Cârlova.

Pelerinii au vizitat și Curtea Domnească, concepută ca un complex de edificii care să servească atât ca centru al administraţiei ţării, cât şi ca locuinţă pentru domnitor, familia sa şi pentru numeroşii curteni și slujitori.

Acesta era locul în care se ţineau consfătuirile divanului, se efectuau jude­căţile mai importante şi se eliberau actele cancelariei. Tot aici erau primiţi oaspeţii şi călătorii străini aflaţi cu diferite prilejuri prin Țara Românească.

„Ultimul popas duhovnicesc a fost Catedrala arhiepiscopală, unde pelerinii au participat la un eveniment academic. În prezența Înaltpreasfinţitului Părinte Arhiepiscop şi Mitropolit Nifon, absolvenții promoției 2019, licență și master ai Facultăţii de Teologie Ortodoxă şi Ştiinţele Educaţiei a Universităţii „Valahia” din Târgovişte, au depus jurământul de credință, în cadrul unei ceremonii liturgice solemne. La final Înaltpreasfinția Sa a binecuvântat pelerinii iar Părintele Decan prof.dr.Marian Vâlciu a prezentat istoricul Catedralei și ne-a vorbit despre Sfântul Ierarh Nifon, primul sfânt canonizat pe teritoriul ţării noastre şi cel care a reorganizat viaţa bisericească în Țara Românească. Personalitatea lui de mare duhovnic se îngemănează cu cea de luminat cărturar al vremii, care prin smerenia, tăria caracterului şi exigenţa lui morală i-a impresionat până şi pe cei care l-au asuprit. Cel mai cunoscut ucenic al său este Sfântul Voievod Neagoe Basarab „,  ne-a relatat părintele paroh Vasile-Cristian Niță.