Prin binecuvântarea Bunului Dumnezeu și cu purtarea de grijă a Fiului Său cel înviat din morți a 3-a zi, un grup de 24 de pelerini de-ai parohiei Iancu-Nou Bălăneanu au fost călăuziți de părintele paroh Laurențiu Lazăr și de preotul coslujitor Eugen Bruno Marin pe meleagurile Cappadociei și Asiei Mici într-un pelerinaj nepereche săvârșit în perioada 6-13 mai 2023.
Pelerinajul împlinit a reprezentat o experiență cu totul aparte, pornind de la însăși lucrarea de organizare constituită sub forma unui pilot, atât în privința transportului (avion București – Antalya – București, apoi serviciu de transport cu autocarul pe durata șederii în Turcia, având alături un ghid turc), cât și a rutelor și a obiectivelor pelerinate.
În comuniune și comunitate, pelerinii au apreciat în mod deosebit desfășurarea acestui pelerinaj propus în astfel de condiții de Agenția de pelerinaje a Patriarhiei Române, Basilica Travel, pentru prima dată și recomandă experiența pentru profesionalism, flexibilitate în administrarea programului zilnic și diversitatea obiectivelor descoperite sau redescoperite în chip inedit.
Ziua 1 : 06.05.2023
Ne amintim cu emoție dimineața zilei de 6 mai, când 23 de pelerini au răspuns chemării părintelui Laurențiu Lazăr de a parcurge 8 zile în împreună-trăire și rugăciune pe meleaguri asociate deseori cu îndeletniciri predominant din sfera turismului. Cuvintele de început, însă, ne-au luminat calea, așezându-ne gândurile pe calea unei călătorii duhovnicești, care ne-a conferit calitatea de pelerini dornici de a dobândi folos în urcușul spiritual către care nădăjduim cu toții. La capătul unui zbor de aproximativ 2 ore ne-am regăsit în aeroportul internațional din Antalia, gata să ne ocupăm locurile într-un autocar ce ne-a purtat pe drumuri amprentate pururea în amintirile noastre. În urma unei călătorii îndelungate, în care unul dintre pelerini ne-a adresat un cuvânt despre virtutea creștină a curajului și a îndrăznelii de a dori să aflăm și să plinim voia Domnului, am ajuns în Avanos, provincia Nevșehir, din Anatolia Centrală, unde am înnoptat de 3 ori. Detaliem în rândurile ce urmează parcursul nostru din Cappadocia.
Ziua 2 : 07.05.2023
Prima dimineață, scăldată de dialogul lună-soare ce lumina platourile stâncoase străbătute de drumurile Ortahisar-ului și Ürgüp-ului, a ilustrat în chip nebănuit motto-ul pelerinajului nostru: „Mare ești, Doamne, și minunate sunt lucrurile Tale, și niciun cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale”.
Am fost conduși spre un loc nepământesc, de unde ne-am îmbarcat într-un balon cu aer care ne-a revelat cristalizarea metaforei urcușului duhovnicesc. Timp de o oră, am survolat văile Cappadociei și am înălțat cântare de laudă și mulțumire lui Dumnezeu Tatăl pentru dragostea rânduită nemărginit față de creația Sa, admirând în tihnă descoperirea îngăduită omului, mereu invitat la desăvârșire prin asemănarea cu El.
Ziua a continuat sub semnul uimirii, de această data față de ceea ce este sub pământ, prin vizitarea galeriilor orașului subteran Kaymaklı cu 4 niveluri deschise publicului (până la o adâncime de 20m) din cele 8 descoperite de arheologi (mergând până la o adâncime de 85m).
Am aflat aici despre hitiții care au săpat locuințe simple, printr-o tehnică perfecționată în timp, ceea ce a dus la crearea unor vaste labirinturi subterane, reale fortărețe menite să le asigure liniștea în fața năvălitorilor.
Autentică oglindă a vieții de zi cu zi din primele veacuri creștine, drumul prin tuneluri ne-a revelat un grajd pentru animale pe primul nivel, o biserică dimpreună cu loc pentru celebrarea Sfintei Taine a Botezului și pentru înmormântare pe cel de-al doilea nivel, bucătării și spații familiale de conviețuire pe cel de-al treilea nivel, completate de pivnițe pentru vin și cămări pe cel de-al patrulea nivel.
Am călătorit, astfel, în timp cu gândul la primii creștini, refugiați aici spre a se adăposti de prigonitori, și am avut ocazia de a aprecia, concret, valoarea libertății religioase care ne este la îndemână astăzi prin jertfa atâtor generații de sfinți și mărturisitori ai credinței, pe urmele cărora ne-am aflat în pelerinajele săvârșite până în prezent.
Ajunși la intrarea în Parcul Național Göreme, am admirat dispunerea unui complex monahal format din mănăstiri și biserici creștine săpate în stânci pe galerii supraterane pe Valea Göreme (care se poate traduce, din turcă, prin „nu ne vedeți aici”, grăitor pentru fuga creștinilor din calea persecuției romanilor), dând mărturie despre istoria timpurie a creștinismului din Anatolia.
Valea Göreme conține aproximativ 60 de biserici creștine, mănăstiri, dependințe agricole, reflectorii pentru călugări și ermiți, dar și morminte, având alura unui stup ce a mustit, cândva, de sfințenie și viață religioasă.
Aflând despre cele trei categorii de biserici (tencuite, cu panouri-chenar și cu forme geometrice roșii), am fost binecuvântați să ne închinăm și să ne rugăm pentru călăuzire și îndreptare a pașilor în bisericile dedicate Sfinților Vasile cel Mare (episcop al Cezareei, actualul oraș „Kayseri”), Varvara, Ecaterina și Teodor.
Parcursul nostru a fost completat de biserica Mărului „Iisus Pantocrator”, de biserica Șarpelui și de biserica Sandalei, toate adăpostind fresce din perioada secolelor IX-XI.
Ziua 3 : 08.05.2023
ltima zi petrecută în „ținutul cailor frumoși”, așa cum mai este cunoscută Cappadocia, a început prin închinare la Sfântul Ioan Rusul, pelerinat în staulul în care a locuit după ce a fost vândut unui ofițer turc, agă în vechiul oras Procopi (actualul Ürgüp).
Ulterior, am descoperit și biserica rupestră închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință, locaș în care noaptea, în spatele ușilor închise, Sfântul Ioan Rusul avea obiceiul de a priveghea, în pronaos, împărtășindu-se cu Sfintele Taine.
De aici, am mers mai departe spre Valea Zelve, între Avanos și Ürgüp, unde am fost încântați de vizitarea Muzeului în aer liber Zelve, amintindu-ne, în primă instanță, de experiența zilei anterioare din zona Göreme.
Complexul monahal parcurs la pas pe prima vale a Zelve-ului (din cele trei existente, unite printr-un tunel), ni s-a descoperit sub forma unei mănăstiri rupestre din perioada pre-iconoclastă, această vale reprezentând o amplă vatră monahală în perioada secolelor IX-XIII.
La baza pantei ascendente am găsit biserica Direkli, decorată la interior, pe cele două coloane prin cruci sculptate în relief.
Tot din perioada pre-iconoclastă am descoperit și bisericile Balıklı („peștelui”), Üzümlü („cu struguri”) și Geyikli („căprioarei”).
Luând urma creștinilor și monahilor-ermiți din urmă cu peste un mileniu, am apreciat simplitatea existenței guvernate de trăire sănătoasă și autentică.
Ne-am aplecat atenția si asupra dispunerii bisericilor săpate în piatră în proximitatea dependințelor agricole pentru procesarea cerealelor, neocolind nici mărturii ale obiceiului străvechi de a atrage porumbeii ce aduceau beneficii atât ca sursă de îngrășăminte necesare pentru podgorii, cât și pentru ouăle folosite la conservarea frescelor din biserici.
Ziua 4 : 09.05.2023
Cea de-a patra zi a pelerinajului nostru s-a desfășurat cu precădere sub forma drumului spre Pamukkale („castelul de bumbac”).
Am lăsat în urmă ținutul Cappadociei, însă am păstrat drept călăuză motto-ul pelerinajului nostru („Mare ești, Doamne, și minunate sunt lucrurile Tale, și niciun cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale”), pe care l-am aprofundat transpunându-l în experiențele noastre de viață, împărtășite comunitar și în convergență de-a lungul drumului propus de peste 600 km.
Ne-am gândit de asemenea la formele pe care le poate lua dorința de a împlini voia Domnului cu responsabilitate și curaj, încredințați că toate (daruri și provocări, împliniri și greutăți, bucurie și întristare) sunt îngăduite de Dumnezeu spre a ne fi lecții de viață întru desăvârșirea noastră, dacă ne deschidem inimile în direcția Legii Noi a Mântuitorului Iisus Hristos.
Citând din Evanghelie și preluând, totodată, motto-ul unui alt pelerinaj împlinit sub purtarea de grijă a aceluiași părinte Laurențiu Lazăr, „Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă. Nu vă îngrijiți de ziua de mâine, căci ziua de mâine se va îngriji de ale sale. Ajunge zilei răutatea ei.” (Mt 6, 33-34). Am ajuns la adăpostul hotelului rânduit în Pamukkale la apusul soarelui ce a cedat locul său lunii și liniștii de seară, spre a ne odihni după o zi bogată în împreună-trăire în „biserica noastră pe patru roți”.
Ziua 5 : 10.05.2023
Reînvigorați, am început ziua prin vizitarea vechii cetăți Hierapolis („orașul sfânt”), cu rădăcini în secolul al II-lea î.Hr., când a fost înființat pentru a rivaliza cu Laodiceea.
Am parcurs drumul Colonadelor, dispus în paralel cu terasele din travertin, aplecându-ne privirile și asupra Necropolei romane, printre cele mai bine conservate din regiunea Anatoliei.
Am mers până în apropierea scăldătoarei Cleopatrei și am apreciat frumusețea ansamblului ce atrage astăzi turiști în număr impresionant.
Împlinind șederea noastră în zona Pamukkale, ne-am îndreptat spre Kusadası, oprindu-ne și la o fabrică de textile unde ne-a fost prezentat, succint, contextul industrial deosebit al Turciei (și a zonei Pamukkale) pentru prelucrarea bumbacului și a bambusului.
Apoi, agenda celei de-a cincea zile ne-a condus spre cetatea Laodiceei, cunoscută pentru găzduirea uneia dintre cele șapte Biserici ale Apocalipsei despre care aflăm în Cartea Apocalipsei (3, 14-22).
În ultima din cele șapte cetăți către ale căror biserici Sfântul Apostol Ioan a adresat epistolele din Cartea Apocalipsei, în anul 343 d.Hr. a avut loc un Sinod local la care s-a stabilit canonul cărților Sfintei Scripturi.
Ziua 6 : 11.05.2023
După prima noapte petrecută în orașul Kusadası, oraș care, în traducere din turcă, înseamnă „insula păsărilor”, am pornit spre cetatea Efesului din provincia Izmir (gr. „Smyrna”), cu o primă oprire la o fabrică de prelucrare a pieii de miel și a lânii/cașmirului.
Am completat, așadar, ce am învățat în ziua precedentă despre industria textilă a Turciei, ceea ce a fost binevenit spre o mai bună înțelegere a locurilor pelerinate, prin juxtapunerea vremurilor primilor creștini și contemporaneității.
Fără îndoială, împletirea lumescului cu trăirea duhovnicească a devenit mai complexă față de primele zile petrecute în zona Cappadociei, însă ghidajul excelent oferit de părintele Laurențiu Lazăr ne-a sprijinit în păstrarea lucrării de rugăciune, oferindu-ne prilej de învățătură practică pe care o putem aplica în cotidianul nostru.
Primul obiectiv cu adevărat important și spre care am nădăjduit de la începutul pelerinajului nostru, a fost Casa Maicii Domnului, dimpreună cu izvoarele, aflată între vechea cetate Efes și Seljuk, fiind locul în care Născătoarea de Dumnezeu a locuit în ultimii ani ai vieții pământești, după ce a fost adusă în acest ținut de Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan la scurt timp după Învierea din Mântuitorului Iisus Hristos: „Iar Iisus, văzând pe mama Sa și pe ucenicul pe care Îl iubea stând alături, a zis mamei Sale: Femeie, iată fiul tău! Apoi a zis ucenicului: Iată mama ta! Și din ceasul acela ucenicul a luat-o la sine.” (Ioan 19, 26-27).
Aici ne-am recules în gând de rugăciune și am respirat o pace păstrată cu deosebit respect atât de creștini (așezământul este în administrarea Bisericii Romano-Catolice), cât și de musulmani, care o cinstesc ca pe Maica Profetului Iisus.
Părăsind Efesul, ne-a rămas în gând închinarea către Sfinții Apostoli Pavel, Ioan și Timotei, creatorii acestui leagăn de creștinătate, păstrând în suflet lăcașul în care a fost săvârșit cel de-al treilea Sfânt Sinod ecumenic în anul 431 și la care au participat aproximativ 200 de episcopi, în prima biserică din lume închinată Maicii Domnului.
Prin explicațiile oferite de părintele Laurențiu Lazăr am putut aprecia cu atât mai bine însemnătatea lăcașului în care a predicat, a viețuit în ultima parte a vieții pământești și a adormit în Domnul apostolul mult-iubit al lui Mântuitorului Hristos.
Din acest loc am mers mai departe pe urmele celui mai tânăr dintre apostolii Mântuitorului, Sfântul, slăvitul și întru tot lăudatul Apostol și Evanghelist Ioan, cunoscut și ca Ioan Teologul, autor al Evangheliei care îi poartă numele, a trei epistole canonice (I Ioan, II Ioan și III Ioan), dar și a Cărții Apocalipsei.
Conducând personal pașii ucenicilor săi pentru a-l înmormânta, Sfântul Apostol Ioan Evanghelistul a ales Dealul Ayasuluk, din apropierea Efesului pentru a-i fi săpat un mormânt în formă de cruce.
Pe mormântul lui, în secolul al VI-lea, împăratul Iustinian a înălțat o biserică grandioasă, din care dăinuie, sub marmura și mozaicul altarului piatra de mormânt ocrotită de patru coloane ce par a se înălța neclintit în fața istoriei tumultuoase spre veșnicia Împărăției lui Dumnezeu.
Ziua 7 : 12.05.2023
În cea de-a șaptea zi a pelerinajului, am pornit spre Antalya, cu gândul și nădejdea de a reuși să-l pelerinăm pe Sfântul ierarh Nicolae din Myra Lychiei (orașul Demre de astăzi), unul dintre ocrotitorii parohiei noastre.
Prin îngăduința Sfântului Nicolae, episcopul Myrei din secolul al IV-lea, am putut accede la Demre, unde am aflat un teatru antic și numeroase morminte rupestre adăpostite pe locul cetății vechi (provincia Lychia) cucerite în anul 333 î.Hr. de Alexandru cel Mare.
La mică distanță, în orașul Demre, ne-am închinat la mormântul Sfântului Ierarh Nicolae, în absida de sud a bisericii Sfântul Nicolae, de unde, în secolul al XI-lea, un grup de comercianți din Bari au furat moaștele pentru a le duce în Italia, unde se găsesc și astăzi.
Ziua 8 : 13.05.2023
Pelerinajul nostru împodobit cu veritabile compendii de cultură creștină și ortodoxie de părintele Laurențiu Lazăr, susținut în lucrarea aceasta de părintele Eugen Bruno Marin, s-a încheiat, în ultima zi cu un prilej de vizitare a centrului vechi al Antalyei, în cartierul Kaleiçi, culminând cu descoperirea porții lui Hadrian ce datează de la expediția sa din anul 130.
Ne-am scăldat privirile în bogăția florilor ce împodobesc întreg cartierul portuar, aducând laudă și mulțumire Bunului Dumnezeu pentru întreagă experiență săvârșită spre întărirea și însuflețirea noastră.
În siajul pelerinajului care ne-a unit și comprimat existența ca și cum fiecare am fi petrecut o viață în șapte zile, de la naștere la renaștere, rămâne gândul de a cultiva hotărât și curajos esențialul vieții noastre, de a ne asuma și cinsti demnitatea de creștini și de ortodocși, pentru a fi mâine fie doar și cu o treaptă mai sus în scara urcușului nostru duhovnicesc, a nu deznădăjdui și a renaște în credința că „Mare ești, Doamne, și minunate sunt lucrurile Tale, și niciun cuvânt nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale”. Amin!
