Biserica Ortodoxă Română sărbătorește astăzi, 06 decembrie 2015, pe Sfântul Ierarh Nicolae. În această zi, Biserica „Sfântul Nicolae” – Ghica, paraclis universitar, din București, care îl are ca ocrotitor spiritual pe Sfântul Nicolae, și-a serbat hramul.
La Sfânta Liturghie oficiată de preoții bisericii a fost prezent și Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, care la final a rostit un cuvânt de învățătură în care a arătat că Sfântul Ierarh Nicolae reprezintă un model de milostenie și smerenie.
„Sfântul Nicolae este sfântul poate cel mai popular în Biserica Răsăritului și a Apusului. Este sfântul cel mai îndrăgit de copii, dar și de oamenii adulți. El s-a născut în cetatea Patara din Asia Mică în a doua parte a secolului al III-lea și a trăit în prima parte a secolului al IV-lea până în anul 345. Părinții lui, Teofan și Nona, au murit de timpuriu din cauza unei molime, iar unchiul său, Episcopul Nicolae al Patarei a fost cel care l-a crescut în virtuți, în pregătirea necesară pentru a sluji Biserica. La vârsta potrivită unchiul său l-a rânduit între clericii bisericii și l-a hirotonit preot. Mai târziu, Sfântul Nicolae a devenit episcop în Mira Lichiei. El a fost un luptător în apărarea credinței, în timpul persecuțiilor împăraților păgâni romani care persecutau Biserica și a fost întemnițat. El a fost eliberat din închisoare când a ajuns împărat al romanilor Sfântul Constantin cel Mare”, a spus Preafericirea Sa.
Patriarhul României a vorbit și despre învățăturile duhovnicești ce se desprind din Pericopa Evanghelică citită astăzi în toate locașurile de cult care descrie Tămăduirea femeii gârbove: „În primul rând, remarcăm că nimeni din sinagogă nu l-a rugat pe Iisus să vindece pe această femeie gârbovă și nici ea nu a avut îndrăzneala să îi ceară ceva. Ca atare, din proprie inițiativă, Mântuitorul Iisus Hristos a chemat pe această femeie la El și a vindecat-o, voind să ne arate prin aceasta că nu trebuie totdeauna să fim solicitați ca să ajutăm pe cineva. Dacă putem să ajutăm pe cineva care suferă să o facem din proprie inițiativă”.
Preafericirea sa a subliniat faptul că femeia gârbovă este un model duhovnicesc pentru noi, mai ales în această perioadă de pregătire pentru sărbătoarea Nașterii Domnului: „Trei virtuți a apreciat în mod deosebit Mântuitorul Iisus Hristos la femeia gârbovă, la care se adaugă și a patra după vindecare. Prima virtute este credința puternică a femeii gârbove. De aceea este și numită fiică a lui Avraam, deoarece Avraam este considerat părintele credinței. Această femeie credincioasă care în pofida bolii ei apăsătoare nu a considerat niciodată că boala este o scuză pentru a nu se mai întâlni cu Dumnezeu și cu obștea sinagogii. Ea venea cu regularitate în fiecare sâmbătă la sinagogă, poate chiar mai mult decât ceilalți credincioși, să mulțumească lui Dumnezeu pentru că există și să ceară ajutorul Lui pentru mântuire. A doua virtute pe care Hristos Domnul a apreciat-o este smerenia profundă. Ea nu a cerut nici un ajutor, ci s-a lăsat în Mâinile lui Dumnezeu și și-a purtat cu smerenie multă boala ei apăsătoare. A treia virtute a femeii gârbove este răbdarea îndelungă. Foarte adesea, omul când se îmbolnăvește se revoltă, cârtește împotriva lui Dumnezeu sau împotriva celor din jur care nu îl înțeleg în suferința sa, însă această femeie care era de 18 ani gârbovă nu s-a revoltat, nu a cârtit, nu a judecat pe nimeni, nu a reproșat nimănui boala și suferința ei. De aceea, Hristos Domnul, cunoscătorul de suflete, a chemat-o la El și a vindecat-o pe neașteptate. Ea se obișnuise cu gândul că va rămâne gârbovă până la moarte. După ce a fost vindecată, însă, Evanghelia ne spune că ea preamărea pe Dumnezeu. Astfel, la virtuțile ei enumerate mai înainte s-a adăugat a patra virtute: recunoștința. Foarte adesea oamenii după ce scapă din necazuri uită repede să mulțumească lui Dumnezeu și persoanelor prin care El a lucrat spre folosul lor. Această femeie gârbovă devine, așadar, un învățător pentru noi, mai ales în această perioadă de pregătire pentru sărbătoarea Nașterii Domnului. Vedem că Dumnezeu o vindecă atunci când consideră El și cum consideră El. Foarte adesea Dumnezeu nu răspunde când este chemat, iar alte ori ne cheamă când nu ne așteptăm. În orice caz, El gândește dumnezeiește, nu omenește”.
La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a dăruit pentru paraclisul universitar mai multe cărţi liturgice și pastorale, iar credincioșilor prezenți, iconițe cu chipul Sfântului Ierarh Nicolae. Tinerilor de la Școala gimnazială „Sfinții Trei Ierarhi” din Capitală care au participat la Sfânta Liturghie Preafericirea Sa le-a oferit pachete cu dulciuri, cărți și reviste pentru copii.
– See more at: http://basilica.ro/hramul-bisericii-sfantul-nicolae–ghica-din-bucuresti-110857.html#sthash.CyglwI4f.dpuf
