Nu cred că există ceva mai rar decât să pot scrie bine și corect despre pelerinajul de la Locurile Sfinte. Am plecat de acasă cu o imagine și o poveste construită de ceilalți. Mi s-a tot spus cât de frumoasă și folositoare este această experiență. Însă, a fost mult mai mult decât atât. A fost ceva ce nu poate fi transpus în cuvinte potrivite, ceva ce trăiești, simți și înveți doar mergând pe urmele Domnului. Așteptările au fost mult depășite, atât datorită frumuseții locurilor, cât și a felului în care ne-au fost prezentate. Totul a fost ca un mister cu iz de mireasmă, care se evaporă imediat ce încerc să-l descriu și pe care nu am mai găsit-o în niciun alt loc, decât acolo, la Locurile Sfinte.
O mireasmă a sfințeniei care face parte din noi, care ne întărește și ne îndrumă pașii întregii existențe. Și ca să poți să fii și să trăiești cu adevărat acestea, să simți ce înseamnă Locurile Sfinte nu trebuie decât să mergi acolo. Mai apoi, fără să realizezi, te ridici ușor deasupra realității superficiale și anoste, urci dincolo de orele banale și gălăgia clipelor grăbite, ajungi în locul căruia îi aparții, îți dorești să rămâi în acea stare, respiri și descoperi cu toate simțurile urmele pașilor Mântuitorului Iisus Hristos. Pași ce au rămas vii dincoace de istorie. Ierusalimul mi s-a descoperit și prin contrastul de civilizații și religii. Este imposibil să nu-ți atragă atenția evreii ultrareligioși. Sunt peste tot și refuză acceptarea oricărei alte forme de manifestare a credinței. Din când în când, cetatea răsună de sunetele rugăciunilor, amplificate din megafoane.
De cealaltă parte, creștinii sunt o prezență discretă, însă puternică și bine înrădăcinată în această lume. Mii de pelerini străbat zilnic drumurile Domnului, trăiesc, respiră și se bucură de Locurile Sfinte. Nu mare îți este mirarea dacă la un popas din trei întâlnești persoane cunoscute din România. Și nu doar Ierusalimul este cel care m-a fermecat și uimit în pelerinaj. Bogăția pustiei și-a pus amprenta blând în inima și în amintirile mele.
Cu autobuzele arabilor, pe șoselele cu multe curbe, am parcurs drumurile localităților cu blocuri și ferestre mici, cele mai multe în construcție. Totul ca să ajungem și să gustăm din locurile binecuvântate ale Mănăstirii Hozeva sau Mănăstirii Sfânta Ecaterina. Ne-am rugat, ne-am bucurat și ne-am continuat, în fiecare clipă, drumul. Mereu cu desaga plină cu daruri duhovnicești. Am zâmbit, ne-am reamintit ce am învățat și am mulțumit. Între timp, pustia se lăuda cu dealurile și munții golași și tăcuți ce străjuiesc atent grotele sihaștrilor. Doar aripile unor porumbei albi mai rup din când în când liniștea, ca să ne aducă aminte de înțelepciunea pustiei. Acestea sunt doar o frântură din trăirea celor șapte zile.
Doar o parte dintr-o picătură a bucuriei pe care am primit-o din acest pelerinaj. Și toate acestea datorită prezenței părintelui Florentin DOROBANTU, care ne-a înconjurat în fiecare clipă cu dragoste, blândețe, răbdare, daruri duhovnicești și ne-a oferit mereu informații folositoare. Pelerinajul de la Locurile Sfinte a fost ca un vis al unui alt vis, devenit trăire în realitate. Un adevărat dar, o pregustare, a cărei aromă o voi păstra mereu în inimă. Așa se desfăsoară un pelerinaj prin BASILICA TRAVEL!
Un pelerin ce și-a văzut visul împlinit.
Diac. Florentin DOROBANTU
